Some english thoughts for you...

The sky, the clouds, the sun, the day, the moon, the night, the nature, the stars, there are all worthless without you...

I love you because you don't do stupid things,
i love you because you are like me,
i love you because you miss me,
i love you because you understand me,
i love you because you have a great smile,
i love you because you dream about me,
i love you because you complete me,
i love you because you are the one i've been looking for,
i love you because you know what to cry is,
i love you because you talk to me,

i love you because you love me....

Montevideo, Buenos Aires

Si iata ca iar m-am intors, de data asta nu voi scrie despre ce rau e sa fii departe sau cat de bine e sa te plimbi pe nu stiu unde. De data asta voi scrie despre o poveste adevarata ce pare sa fie inspirata dintr-un roman cu politisti. Adica o mare minciuna. Stiti deja ca minciuna pentru mine e inexistenta si ca nu fac din ea o chestiune ce merita importanta. Dar in fine sa revenim la excursia mea, caci despre voi scrie in cele ce urmeaza, magnifica excursie de la Porto Alegre, la Punta del Este, Montevideo, Buenos Aires.

Ziua 1
Intarziem plecarea cu 2 ore datorita unei probleme minore, traficul,si pierdem un camarad pe motiv ca nu-i place sa astepte mai ales cand este in situatie de a-l fi asteptat de nenumarate ori mai mult de doua ore. In cele din urma ne strangem 8 persoane, ne imbarcam intr-un VW Komby si plecam la drum. Primii 400 de km nimic straniu, lumea foarte linistita si foarte calma pana cand un nebun se hotaraste sa deschida o sticla de cachaça, bautura spirtoasa, asemanatoare la gust cu rachiul, cu deosebirea ca ei nu beau cachaça pura, ci intr-o combinatie savuroasa numita de specialisti caipirinha. Dintr-o singura strofocare nebunul, a golit jumatate de sticla, cerandu-i apoi soferului sa opreasca masinuta. Am oprit la prima benzinarie si lumea s-a pus pe fumat. Unul singur statea departe si sprijinea masina. Nu era ametit ci doar tinea la distanta tutunul. Am plecat ma departe dar nu inainte de a bate doua cuie in podeaua masinii. Eram prea ametiti. M-am trezit in ziua a 2-a intr-o alta benzinarie la vreo 10 km de granita cu Uruguai, fara benzina, si culmea fara angajati in benzinarie. Am asteptat acolo vreo 2-3 ore, pana cand cineva s-a indurat sa-si curme somnul si sa ne salveze.

Ziua 2.

Aparent fara probleme, la granita cu Uruguai am fost intorsi in Brazilia pentru ca nu aveam nu stiu ce tichet de iesire. Ne-am conformat, am revenit, am trecut granita si am ajuns la Punta del Este. Toate bune si frumoase pana cand ne-am ratacit la intoarcerea spre drumul national. Slava Domnului ca am o memorie fantastica si am putut reconstrui drumul. Incepusem sa conduc. M-am oprit in Montevideo pentru a da o raita si pentru a vedea ce minunatii ascunde acel oras. Spre surpriza mea, bulevardul central din Montevideo seamana izbitor de mult cu Magheru, singura deosebire fiind aceea ca Magheru al lor este mai stramt. Pornim din loc, si ne indreptam spre Colonia, apoi Fray Bentos, cel putin acesta era planul. Cu cativa km inainte de Colonia, ma decid sa fac o oprire intr-un oras fantoma. O benzinarie, cativa oameni, ii intreb despre Fray Bentos, iar ei imi spun ca podul din acest oras spre Argentina este inchis de mai bine de 2 ani. Ce-i de facut? Ocolire de vreo 200 de km, in fine nu conteaza. Dupa Cateva sute de km, ajungem in Paysandu, trecem granita fara niciun incident, mergem alti 200 de km, moment in care mi se face somn, trag pe dreapta si-l las pe alt sofer sa conduca ultimii 100 de km pana la Buenos Aires. Condusesem peste 670 de km in acea zi, si mai mult, veneam dupa o noapte extrem de agitata. Prietenii stiu de ce.

Ziua 3

Nu apuc sa dorm prea mult, pentru ca sunt trezit la intrarea in Buenos Aires, cand toata lumea striga nelamurita: Bogdaaaaan, unde este hotelul? Bogdan cheaun, isi spune lui, voi sunteti nebuni? e prima oara cand sunt in Buenos Aires, prima oara cand vad strada asta si prima oara cand GPS-ul ramane fara baterie. Nah, se intampla. Dupa cateva minute bune ajungem la hotel, ne inregistram, petrecem cateva ore impreuna pe coridor pentru ca nu aveam niciun pesos argentinian implicit nu ne puteam plati darile, iar pe la orele 14-15 dupa ceva ore de asteptare, ma intind in patul de-abia platit si ma voi ridica undeva in jurul orelor 22 cand dupa o inspectie amanuntita observ ca am fost lasat singur de toti cei 7 prieteni ai mei. Cum mie imi sare tandara destul de repede, am decis ca e mai bine sa dorm in continuare si uite asa m-am trezit in ziua a 4-a.

Ziua 4

M-am trezit destul de repede, ora 9, un dus rapid, spalat pe dinti, mic dejun, spalat de dinti iar, m-am strecurat afara din hotel fara stirea celorlati si am bantuit cam 8 ore de nebun prin minunata aglomerare urbana numita Buenos Aires. Nimic suspect, nimic straniu, doar ca am mers pe jos cam 35 de km si ca si acest oras seamana cu orice alt oras European, mai putin zona numita La Boca, faimaoasa zona cu baraci suspendate de diferite culori. Seara, ii insotesc pe ceilalti la un club dar nu inainte de a fi avut propria petrecere in camera de hotel, la care ni s-au alaturat alti calatori, un englez, Ryan, un israelian, Idan, si multi altii. Englezul este din Liverpool, iar cand m-a auzit cantand You'll never walk alone, am devenit cel mai bun prieten pe care un englez il poate avea. Se stiu animozitatile dintre romani si englezi. Idan, israelianul, are afeceri in Romanica, ceea ce face din el un investitor nemaipomenit, si un eventual partener de afaceri. Noaptea se termina intr-un club relativ scump.

Ziua 5 - ziua cand in Romania era 13.10, Marti

Decidem sa plecam spre Brazilia in jurul orei 14, dar nu inainte de a vedea La Boca, Recoletta, cimitirul nu stiu care, si mormantul Evei Peron. Cum Bogdan iar s-a enervat la culmea, din pricina crizei de nervi, a uitat sa stinga farurile. Dupa 2 ore, am revenit la masina, si ca sa vezi surpriza, BATERIA era moarta. :D . Nah ca v-am facut-o. Acum voi trebuie sa ma asteptati. Si uite asa, am plecat in cautarea unui service auto, cautare ce a durat mai mult de 3 ore pentru ca luni a fost o sarbatoare catolica si lumea era libera. Am gasit in cele din urma un taximan, ce s-a oferit sa ne ajute, am ajuns la locul unde masina era parcata, si ce sa vezi, indienii reparasera deja bateria, era deja reincarcata si gata de drum. Am platit 100 de pesos pentru aceasta aventura. Am parasit Buenos Aires in jurul orei 18. Aglomeratie maxima desi bulevardul lor avea 7 benzi, doar pentru un singur sens. Am iesit pe autostrada si dupa 130 de km surpriza: filtru de politie. Tot eu conduceam :D. Am oprit, am dat actele, s-a uitat cu nedumerire la permisul meu auto, s-a uitat la persoanele din masina, moment dupa care m-a rugat sa ma dau jos din masina si sa-l insotesc la sectie. :D. M-am conformat, am intrat in sectie, mi-a prezentat infractiunile incalcate : lipsa centurilor de siguranta la pasageri, si lipsa benzilor reflectorizante pe spoilerul masinii. Amenda: nepretuita 1800 de pesos argentinieni ceea ce face cam 450 de dolari. M-am plans o ora intreaga, spunandu-i diferite chestii: domnule sunt roman, Romania e o tara saraca, fara prea multe oportunitati, de aia sunt in Brazilia, am o bursa foarte mica, am cheltuit banii facand turism, am cheltuit pe bateria masinii, iar politaiul s-a induplecat si a scazut amenda de la 450 de dolari la 200. In continuare m-am mentinut pe pozitie ferm si neconvins, a scazut la 100 de dolari. In fine dupa o ora jumatate de tratative, ne-a amentinat ca vom plati amenda la iesirea din Argentina. Am acceptat aceasta provocare si ne-am continuat drumul inca 200 de km, pana la prima benzinarie. Buimaci de somn, nu au intrebat daca accepta card de credit, asa ca am facut plinul dar nu aveam cu ce sa platim. Am pierdut o ora incercand sa-l convingem pe proprietar sa accepte reali brazilieni sau cel putin 20 de euro. In cele din urma a acceptat si ne-am continuat drumul pana la urmatoarea benzinarie. Gasolina por favor ! Gas oil ou nafta? Gasolina! aha...dupa 15 litri pusi in rezervor. Gasolina e nafta e gas oil e diesel. CUUUUUUUUUM? Doamne ce argentinieni. Am completat cu alti 15 litri de benzina, numai ca acum masina mea mergea cu 100 km la ora cu pedala apasata la maxim si scotea un fum de nedescris. O alta problema a fost ca la un moment dat drumul se bifurca si nu exista niciun semn asa ca am decis sa merg inainte, am mers vreo 60 de km prin pustietate, nivelul benzinei scadea si nu stiam ce sa mai fac, cand ce sa vezi, o benzinarie a aparut ca prin minune, am intrebat cam pe unde sunt, unde e granita si mi s-a raspuns ca la cam 100 de km. Perfect. Continui drumul, dupa 60 de km o alta bifurcatie si de data aceasta niciun semn. Perfect din nou. O iau la dreapta merg vreo 50 de km, nici urma de granita moment la care ma decid sa ma intorc. 100 de km degeaba. Ajung la aceeasi intersectie, trec de ea si dupa 2-3 km vad semnul : BRASIL - 50 Km. :)) Nemaipomenit. Cu 20 de km inainte de vama, un alt filtru al politiei. SI ca sa vezi, de data aceasta nimic suspect, nici o problema nimic nimic, curati ca lacrima. PFFFF. Granita: niciun incident toate bune si frumoase, nicio amenda nimic, mai ca sa vezi ce al dracu e romanul. :)) Nu ne-am ratacit in Argentina dar ne-am ratacit prin Brazilia. Un drum ce trebuia facut in 7 ore a durat mai mult de 14. Eu am condus din Buenos Aires pana in Uruguaiana (granita Brazilia-Argentina) cam 850 de km in 7 ore. cu toate incidentele mai sus povestite. Iar ceilalti au condus 700 de km in 14 ore. Ce noroc.

Cam astea au fost aventurile mele din week-endul trecut si sper sa va distrati copios. Toate cele bune sa ne revedem cu bine si fara amenzi.

P.S. Data viitoare am sa iau avionul

Planuri?!

Si iata ca iar au trecut cateva luni bune pana sa ma apuc iar de scris...nu este vorba ca nu am despre ce scrie...dar nu mereu vreau sa pun pe tapet toate simtamintele trairile si experientele de zi cu zi...le las sa se adune ca sa spicuiesc ce este mai interesant, mai dureros si mai moralizator. Cum am mai spus pana acum, acest blog ii este dedicat ei A., o faptura minunata ce nu inceteaza sa ma uimeasca sa ma faca fericit sa ma faca sa simt ca traiesc si totodata sa imi aduca aminte de fiecare data ca cineva acolo sus a avut grija ca noi doi sa ne intalnim. Si cu toate astea imi este asa de dor de ea...nu i-am mai auzit vocea de 2 luni aproximativ, si nici nu cred ca o voi auzi pentru inca 3 luni...pff...o eternitate...am atatea planuri si atatea lucruri de facut ca acum ma intreb ce m-a facut sa accept aceasta provocare. Ma bucur ca am plecat si ca am venit aici, dar in acelasi timp ma intristez cand imi aduc aminte de planurile puse pe hold. Ma intristez cand imi aduc aminte ca i-am povestit de atatea ori de excursiile noastre si ca vom vedea multe lucruri vara asta si apoi eu am disparut. Lasa draga mea...am sa ma revansez eu candva...curand...

Cam atat am de zis pentru moment...
Sa ne revedem cu bine...

A.ei 2

Cele mai adevarate trairi sunt cele la care nu astepti, cele mai importante vorbe sunt cele spuse cu inima nu cu buzele, cele mai fericite momente sunt cele in care persoana de langa tine simte ca e fericita. Fericirea mea exista doar daca existi si tu, iaar vorbele mele au insemnatate doar daca le auzi tu. Astazi vorbele tale mi-au cucerit din nou faptura si au aruncat-o departe in lumea viselor si a dorintelor : "stii ca zambetul celor care sufera poate fi mult mai dureros decat lacrimile celor care plang." ...mi-era dor de tine ;)

A.ei

Mi-era asa de dor de scris, mi-a lipsit asa de mult aceasta particica a vietii mele de mult terminata, dar pe masura ce avansez imi dau seama ca sunt lucruri de care nu pot scapa niciodata. Lucruri pe care le visam sa le fac inca de cand eram de-o schioapa. Visam sa pot scrie o poezie, visam sa pot scrie cateva randuri din care sa reiasa tot ce simt eu pentru persoanele speciale din viata mea. Curios este ca de catva timp in viata mea este o persoana care a devenit speciala putin cate putin. Un lucru ce a venit fara a-l fi cerut dar pe care acum nu-l pot vedea existand in afara spatiului meu de cunoastere. Desi mereu trecem prin stari noi si prin perioade de apropiere fara margini exista si perioade in care nu-mi ramane decat sa ma visez langa ea, si asta pentru ca nu ma satur nicicand de vorbele ei calde si putine. E aproape uimitor cate cuvinte folosim pentru a ne intelege si ce e si mai uimitor e faptul ca ne intelegem fara sa vorbim. :D Uimitor mai este si coincidenta de care ne lovim zi de zi atunci cand ne intalnim. Avem aceleasi ganduri, aceleasi fantezii si vise, aceleasi idealuri si aceleasi dorinte. E greu de crezut ca exista un suflet pereche sau ca exista in aceasta o lume o pereche numai a ta. Si e si mai greu de crezut ca ai gasit-o asa de usor. De aceea ne este teama. Da am zis bine ne este. Si mie imi este teama si ei ii este teama. Mie mi-e teama ca as putea ramane fara ea fara a o fi cunoscut indeajuns de mult pentru a considera ca am epuizat toate visurile legate de noi si ei ii este frica de faptul ca as putea fi ceea ce nu-si doreste. Pana acum sentimentele mele i-au demonstrat contrariul si faptul ca intr-un anume fel, specific numai ei, imi raspunde acestor sentimente dar ceea ce este si mai ciudat e ca simt un fel de vraja ce ne leaga pe amandoi. O vraja dar nu in sensul peiorativ ci intr-un fel feeric, legat de basme si de cele mai frumoase povesti de dragoste. Desi am incercat sa scriu de mai multe ori de data aceasta ma simt cel mai inspirat pentru ca povestea noastra se bazeaza pe incredere si pe comunicare, chiar daca minimala dar asta ma face sa ma simt al ei, ma face sa ma simt ca si cum nu am exista decat noi doi si oricum acum ma gandesc numai la cum sa fim fericiti. Apropo, eu nu vad fericirea ca pe un lucru posibil ci ca pe un lucru ce mi se intampla acum, la fel ca si cu dragostea, daca astazi e de intensitate mai mica maine sigur explodeaza si ne uneste din ce in ce mai mult. Si nu m-as mai opri din scris decat atunci cand as ajunge la tine si ne-am imbratisa...imi lipsesti draga mea...

Zeitei

Incep prin a ura tuturor un an nou fericit, cu impliniri si bucurii, sanatate si multa dragoste. La multi ani.

Incep un an nou, spre norocul meu nu singur caci am vazut ca exista o persoana interesata de textele mele. E suficient. E chintesenta religiei mele. Sunt monoteist, iubes o singura zeita, o singura divinitate. Are puterea de a ma face fericit, am puterea de a o multumi, reuseste sa ma inveseleasca, eu ii multumesc zambindu-i cald, are puterea de a ma strange duios de mana, iar eu ii raspund printr-o sarutare. Ce poti cere altceva? Nu sunt genul de persoana care sa indrazneasca sa ceara mai mult decat stie ca va primi. Poate de aceea stagnez, sau poate nu. Poate ca zeitei mele ii place atat de mult de cum sunt acum incat vrea sa ma pastreze asa, doar pt ea, pentru totdeauna. Asa imi place sa cred. Clar este ca multumindu-i, imi dau seama de ecoul existent si care rasuna in fiecare moment al existentei noastre. Asadar...tie iti dedic primele randuri din acest an, tie zeitei mele, adulata si iubita de mine, iubitorul muritor...

Ganduri noi

O zi...de atat a fost nevoie pentru a-mi da seama ce greseala cumplita am facut...o zi...de o zi a fost nevoie pentru a trece de la o viata insorita la una posomorata. O zi...pentru a distruge tot ce construisem in atatia ani. Acum, sufletul imi este introienit de ganduri grele si de sentimente ce nu ma lasa sa zambesc. Am gresit ingrozitor...nu mi-am tinut cuvantul..si mare dreptate aveai cand ziceai ca nu pot sa fac orice. Dar eu am sperat si inca sper. Nimic nu ma va impiedica sa nu ma gandesc la tine. Pacatul meu a fost ca am visat si ca m-am indepartat de realitate...De ce nu mi-ai zis ca nu te pot face sa vibrezi in ritmul pe care ni-l dicteaza inimile noastre, de ce nu-ti lasi sufletul sa preia controlul si sa-ti lasi creierul sa se concetreze asupra viitorului si inima asupra prezentului. Hai sa fim asa cum suntem: doi indragostiti. Hai sa nu renegam sentimentele ce ne leaga, firav e adevarat, dar ne leaga. Hai sa nu ne mai mintim ca nu poate fi nimic complex, hai sa ne acordam incredere, si nu in ultimul rand HAI SA VORBIM. Imi lipsesti enorm de mult, si pentru tine am zis sa-ti scriu acest post, sa vezi cat imi pare rau. Sad, not mad? Pai adevarul doare mereu, si daca te vei simti ranita inseamna ca acela este adevarul, iar daca vei uita ce inseamna durerea, inseamna ca ori mint prea frumos, ori dragostea ne-a orbit in asemenea hal incat nu mai putem distinge adevarul de minciuna, si totul va arata ca un vis din care nu vei vrea sa te mai trezesti nicicand.

Gandeste-te la tine, caci eu traiesc prin tine si prin negarea ta de a ma accepta langa tine, si de a accepta ca eu sunt mai special decat ai crezut vreodata. Sa nu uiti nicicand,draga mea, cat te iubesc si cat de dor imi e de tine.