A.ei 2

Cele mai adevarate trairi sunt cele la care nu astepti, cele mai importante vorbe sunt cele spuse cu inima nu cu buzele, cele mai fericite momente sunt cele in care persoana de langa tine simte ca e fericita. Fericirea mea exista doar daca existi si tu, iaar vorbele mele au insemnatate doar daca le auzi tu. Astazi vorbele tale mi-au cucerit din nou faptura si au aruncat-o departe in lumea viselor si a dorintelor : "stii ca zambetul celor care sufera poate fi mult mai dureros decat lacrimile celor care plang." ...mi-era dor de tine ;)

A.ei

Mi-era asa de dor de scris, mi-a lipsit asa de mult aceasta particica a vietii mele de mult terminata, dar pe masura ce avansez imi dau seama ca sunt lucruri de care nu pot scapa niciodata. Lucruri pe care le visam sa le fac inca de cand eram de-o schioapa. Visam sa pot scrie o poezie, visam sa pot scrie cateva randuri din care sa reiasa tot ce simt eu pentru persoanele speciale din viata mea. Curios este ca de catva timp in viata mea este o persoana care a devenit speciala putin cate putin. Un lucru ce a venit fara a-l fi cerut dar pe care acum nu-l pot vedea existand in afara spatiului meu de cunoastere. Desi mereu trecem prin stari noi si prin perioade de apropiere fara margini exista si perioade in care nu-mi ramane decat sa ma visez langa ea, si asta pentru ca nu ma satur nicicand de vorbele ei calde si putine. E aproape uimitor cate cuvinte folosim pentru a ne intelege si ce e si mai uimitor e faptul ca ne intelegem fara sa vorbim. :D Uimitor mai este si coincidenta de care ne lovim zi de zi atunci cand ne intalnim. Avem aceleasi ganduri, aceleasi fantezii si vise, aceleasi idealuri si aceleasi dorinte. E greu de crezut ca exista un suflet pereche sau ca exista in aceasta o lume o pereche numai a ta. Si e si mai greu de crezut ca ai gasit-o asa de usor. De aceea ne este teama. Da am zis bine ne este. Si mie imi este teama si ei ii este teama. Mie mi-e teama ca as putea ramane fara ea fara a o fi cunoscut indeajuns de mult pentru a considera ca am epuizat toate visurile legate de noi si ei ii este frica de faptul ca as putea fi ceea ce nu-si doreste. Pana acum sentimentele mele i-au demonstrat contrariul si faptul ca intr-un anume fel, specific numai ei, imi raspunde acestor sentimente dar ceea ce este si mai ciudat e ca simt un fel de vraja ce ne leaga pe amandoi. O vraja dar nu in sensul peiorativ ci intr-un fel feeric, legat de basme si de cele mai frumoase povesti de dragoste. Desi am incercat sa scriu de mai multe ori de data aceasta ma simt cel mai inspirat pentru ca povestea noastra se bazeaza pe incredere si pe comunicare, chiar daca minimala dar asta ma face sa ma simt al ei, ma face sa ma simt ca si cum nu am exista decat noi doi si oricum acum ma gandesc numai la cum sa fim fericiti. Apropo, eu nu vad fericirea ca pe un lucru posibil ci ca pe un lucru ce mi se intampla acum, la fel ca si cu dragostea, daca astazi e de intensitate mai mica maine sigur explodeaza si ne uneste din ce in ce mai mult. Si nu m-as mai opri din scris decat atunci cand as ajunge la tine si ne-am imbratisa...imi lipsesti draga mea...

Zeitei

Incep prin a ura tuturor un an nou fericit, cu impliniri si bucurii, sanatate si multa dragoste. La multi ani.

Incep un an nou, spre norocul meu nu singur caci am vazut ca exista o persoana interesata de textele mele. E suficient. E chintesenta religiei mele. Sunt monoteist, iubes o singura zeita, o singura divinitate. Are puterea de a ma face fericit, am puterea de a o multumi, reuseste sa ma inveseleasca, eu ii multumesc zambindu-i cald, are puterea de a ma strange duios de mana, iar eu ii raspund printr-o sarutare. Ce poti cere altceva? Nu sunt genul de persoana care sa indrazneasca sa ceara mai mult decat stie ca va primi. Poate de aceea stagnez, sau poate nu. Poate ca zeitei mele ii place atat de mult de cum sunt acum incat vrea sa ma pastreze asa, doar pt ea, pentru totdeauna. Asa imi place sa cred. Clar este ca multumindu-i, imi dau seama de ecoul existent si care rasuna in fiecare moment al existentei noastre. Asadar...tie iti dedic primele randuri din acest an, tie zeitei mele, adulata si iubita de mine, iubitorul muritor...

Ganduri noi

O zi...de atat a fost nevoie pentru a-mi da seama ce greseala cumplita am facut...o zi...de o zi a fost nevoie pentru a trece de la o viata insorita la una posomorata. O zi...pentru a distruge tot ce construisem in atatia ani. Acum, sufletul imi este introienit de ganduri grele si de sentimente ce nu ma lasa sa zambesc. Am gresit ingrozitor...nu mi-am tinut cuvantul..si mare dreptate aveai cand ziceai ca nu pot sa fac orice. Dar eu am sperat si inca sper. Nimic nu ma va impiedica sa nu ma gandesc la tine. Pacatul meu a fost ca am visat si ca m-am indepartat de realitate...De ce nu mi-ai zis ca nu te pot face sa vibrezi in ritmul pe care ni-l dicteaza inimile noastre, de ce nu-ti lasi sufletul sa preia controlul si sa-ti lasi creierul sa se concetreze asupra viitorului si inima asupra prezentului. Hai sa fim asa cum suntem: doi indragostiti. Hai sa nu renegam sentimentele ce ne leaga, firav e adevarat, dar ne leaga. Hai sa nu ne mai mintim ca nu poate fi nimic complex, hai sa ne acordam incredere, si nu in ultimul rand HAI SA VORBIM. Imi lipsesti enorm de mult, si pentru tine am zis sa-ti scriu acest post, sa vezi cat imi pare rau. Sad, not mad? Pai adevarul doare mereu, si daca te vei simti ranita inseamna ca acela este adevarul, iar daca vei uita ce inseamna durerea, inseamna ca ori mint prea frumos, ori dragostea ne-a orbit in asemenea hal incat nu mai putem distinge adevarul de minciuna, si totul va arata ca un vis din care nu vei vrea sa te mai trezesti nicicand.

Gandeste-te la tine, caci eu traiesc prin tine si prin negarea ta de a ma accepta langa tine, si de a accepta ca eu sunt mai special decat ai crezut vreodata. Sa nu uiti nicicand,draga mea, cat te iubesc si cat de dor imi e de tine.

Revenirea

Si iata ca dupa cateva luni de pauza...m-am rehotarat sa revin asupra blogului meu. Sa nu crezi ca nu am avut ce scrie dar sa crezi ca tu esti cea care ma face sa revin asupra deciziei mele de a-mi infrana sentimentele si de a nu le mai expune pe toti peretii fricii si ai intregii lumi doar ca tu sa te sperii si sa fugi iar si iar si iar...m-am saturat sa stau si ma privesc din afara persoanei mele...pur si simplu nu mai suport sa stau deoparte. Nici nu mai am motiv sa stau deoparte...Acum cu adevarat am cui sa-i dedic tot ce voi scrie... Ii voi spune simplu A. A. pentru ca este prima fata, A. pentru ca asa incepe numele ei, A. pentru ca asa e cel mai bine. Pe mine A. ma inspira in fiecare zi, ma invata ceva nou mereu si intotdeauna ma "cearta" pentru nereusitele zilei in curs.
Postul de azi este al ei intru-totul. il merita pe deplin. Desi sunt cam ruginit in ceea ce priveste scrisul, inima mea s-a mai cam dezghetat si e capabila de noi simtaminte si de noi experiente din ce in ce mai placute. Cam atat voi scrie pentru inceput....

1 Mai Muncitoresc

Suparari sunt, au fost si vor veni. Din prea multa dorinta si din prea mult zel iata ca ajungem la un punct in care binele ni se uraste. Nu suntem fericiti daca nu strivim, nu radem daca nu daramam, nu ne bucuram daca nu distrugem. Usor usor planurile astea malefice prind contur si fiinta mea se simte ranita. Nu dam importanta lucrurilor minore si din cauza asta nu cunostem dragostea adevarata , caci dragoste nu sta numai in fapte in cuvinte si in sentimente, dragostea sta in cele mai mici si mai fine detalii pe care de multe ori le ignoram. Atat am mai avut de spus

Uitasem

Va promisesem ca postez poza cu ingerul ce vegheaza, ce intristeaza, ce ma face fericit, ingerul care rade, plange se joaca o data cu mine

P.S. I love u