miercuri, 5 decembrie 2007

Fericire ?

Fericirea e un lucru pe care nu stii ca il ai, un lucru prezent dar totodata absent. Fericirea ne umple vietile amarate, fericirea iti da speranta, fericirea este a noastra, a noastra, a celor care stim sa ne iubim, stim sa ne vorbim, stim sa ne respectam. Acum fac o greseala, si mi-o asum, trebuie stiut faptul ca despre fericire nu trebuie scris, nu trebuie povestita, ci TREBUIE simtita. Vine greu, cu multa truda, transpiratii si alte lucruri care nu-i sta in fire. De ex: fericire-bucurie, dar fericirea vine greu cu multe alte bagaje, esti fericit o clipa, te intristezi doua, esti fericit un moment, plangi mai mult, esti fericit o ora, disperi o viata. Iti multumesc tie, draga mea, iti multumesc pentru ca tu esti cea care ma face fericit, dar tot tu esti si cea care ma face sa fiu trist, si acum sa nu te gandesti la lucruri rele, negative, ci gandeste-te la atat....FERICIREA - ce lucru marunt, dar ce important...fericirea este la fel de marunta pentru noi...la fel cum luna este marunta in fata infinitului Univers..dar pentru Univers, Luna este farama de spatiu..in care ajung gandurile noastre..si fericirile noastre...dincolo de spatiul terestru..fericirea te inalta..atat spiritual-emotional cat si fizic ..n-ai fericire, n-ai nimic. Iubesti, esti fericit, iubesti, esti trist, esti fericit, iubesti....Va multumesc pt atentie...ne revedem cand voi fi din nou fericit...cine stie...poate peste alte cateva luni...

miercuri, 24 octombrie 2007

Priveste

Trec prin faze...faze scurte si pasionale...faze lungi si plictisitoare....de fapt treceam...acum am schimbat macazul...ma indrept spre o noua destinatie...Acolo la capat simt ca vei fi si tu...iar simturile mele nu ma inseala prea des...dar cand o fac...o fac atat de bine ca unde ma afunda...cu greu mai pot scoate un strigat de ajutor...Iata ca acum am putut...am strigat si m-ai auzit...cu greu insa...dar nimic nu ma poate face mai fericit ca mana pe care mi-ai intins-o spunandu-mi in acelasi timp...plangi...dar te rog plangi o data cu mine si pe umarul meu...Priveste cum lacrimile noastre se scurg si se impreuneaza....priveste cum obrazul devine rosu...priveste cum capilarele se fericesc....priveste cum inima-mi bate....priveste....si nu-ti intoarce privirea de la trupul ce tanjeste dupa atingerea delicata a degetelor tale...priveste....

marți, 23 octombrie 2007

Balada unui om prost...(endless)

Balada far` de sfarsit a unui om prost, iubirea lui pentru o naluca, o inchipuire si pentru un vis.Atat....Sa fii inconstient de propriul destin si constient de limitele tale...e tot ce poti sa faci....

Sunt atatea zile de cand am plecat,
Sunt atatea zile de cand si tu ai plecat
Sunt atatea zile de cand nu mai rad
Sunt atatea zile de cand am inceput sa plang
Sunt atatea zile pline de disper
Sunt atatea zile de cand nu am mai vorbit
Sunt atatea zile de cand nu ne-am mai vazut
Sunt atatea zile de cand tu ai disparut...
Sunt atatea zile de cand eu am disparut...
Sunt atatea zile de cand ma gandesc la tine
-a fost- a fost frumos- cat a fost sa fie
Sunt atatea zile de cand nu te-am sarutat
Sunt atatea zile pline de pacat
Sunt atatea zile de cand nu te-am mai sunat
Sunt atatea zile de cand nu mi-ai mai raspuns
Sunt atatea zile pline de mister
Sunt atatea zile de cand nu ai mai venit
Sunt atatea zile de cand nu m-ai mai mintit
Sunt atatea zile de cand nu sunt fericit
Sunt atatea zile de cand parca am murit...
Sunt atatea zile de cand ai plecat si n-ai sa mai revii..
Sunt atatea zile .....sunt si vor mai fi....

Dar dupa atatea zile de suferinta, vin si noptile....

Sunt atatea nopti de cand eu suspin
Sunt atatea nopti de cand nu pot sa-mi revin
Sunt atatea nopti de cand te astept...
Sunt atatea nopti de cand nu te mai visez...
Sunt atatea nopti....
Sunt....si vor mai fi

Continuarea o las pe mana voastra....

marți, 9 octombrie 2007

Visez

EA: am chef de ceva romantic acum...dar cel mai romantic lucru de care o sa am parte este un fulg de la perna care probabil o sa mi se incurce in par
Fa-ma sa te visez........

EU: si cineva sa ti-l ia din par si sa inceapa jucaus sa-l alerge pe toata fata....coborand usor pe pielea ta catifelata mirosind a liliac si margarete ...mirosind a primavara desi afara-i toamna....glumind...vesel...domol...susotind despre lucruri frumoase:
vorbind despre ieri...nu despre alaltaieri...
vorbind despre azi...dar nu despre maine...
uoff....ce frumos...cand mana-mi sta sub capul tau...
ce frumos cand parul-ti sta atarnand pe langa pat...
ce frumos cand eu...eu-cel de langa tine- iti descopar ochii ascunsi dupa cateva fire rebele de par...
ce frumos...cand te trezesti incetisor...si-mi soptesti...te-am visat...ma visezi ?
nuuu...caci visele sun vise...iar cand te dumiresti dispar...eu nu vreau sa dispar....vreau sa ma trezesc o data langa tine...incalzit fiind de caldura ta...
vreau sa tremur de frig...tu sa ma imbratisezi ...sa simt cum ma afund cu totul....in ceva nefiresc neabsurd si totusi atat de omenesc....
Asadar VISEAZA-MA !!!!

miercuri, 26 septembrie 2007

Copii ai ploii

Eram doi...doi copii...

Ai unei ploi...

De iarna rece..

Picurii se loveau puternic

De geamul rece pe care iti sprijineai nasul mic

Il aburisei cu respiratia ta calda...

Cu aburii dragostei ce iti ieseau odata cu aerul din plamanii arsi de atata dor...

Si mazgaleam o inimioara pe care apoi

O ucideam cu o palma.

O stergeam...si o urma rece ramanea ca sa aminteasca de existenta ei

Asa avea sa se intample

Tot intr-o iarna...

Iarna calda...cu zapada murdarita

De sangele scurs din venele

Celui care te iubea...

Cazut pe spate....cu sticlele cazande langa capul lui...

Cu capul spart...de treptele ude si murdarite...pline de pasi...

Ranjit cu falcile deschise...Cu haina fumeganda...Caci

inima ii ardea trupul gol...trup golit de amor...

Trup intins pe spate....pe 2-3 trepte sparte

Doua sticle goale cad...

Se rostogolesc si cad..

Si nu se opresc si tot cad...

Cad de pe treptele pe care noi odata am stat...

Cad si nu se sparg...

Caci ele sunt mai tari

Decat ceea ce ne-a legat....

Si cad...caci...cad...

Intoarce-ti fata catre mine...sa te mai vad intr-un final absurd...

Sa te vad cum iti cresc aripi murdare...

Aripi rupte si furate...

De la un dor nebun, mort de aripi frante...

Tu le-ai rupt

Tu.....Tu m-ai rupt si m-ai aruncat la gunoi..

Acum zac singur in pubela...spalat noaptea de ploi,,,

ploi calde...de iarna

caci noi doi am fost copii ai unei ploi...

Cand treci pe aici...sa-ti curga o lacrima...

si sa ma sarute...

caci acum sunt una cu pamantul...

Am fost doi copii..copii ai unei ploi

De iarna rece

O bucata de hartie

Cer o bucata de hartie

Pe care sa pot imprima

Furia, Deziluzia, Regretul

De a nu te fi strans in brate.

Cer un stilou

Cu care sa te pot desena…

Cu ajutorul cuvintelor….

Cuvintelor frumoase…

Cer o coperta….

Cu care sa iti invelesc imaginea perfecta…

Si sa te protejeze de impactul celor din jur…

Impact nimicitor…

Mai cer o unda de racoare…

Lipsa ta ma incalzeste…

Prezenta ta ma dogoreste…

Atingerea ta ma arde….

Si mai cer un singur lucru…

Cer o clipa alaturi de tine…

Alaturi de ochii tai albastri…

Alaturi de trupul tau plapand…

As mai putea cere….

Dar si asa nu ma asculti…

Se pare…da…se pare ca nu cer nimanui…

Am cerut … am plans…si am cerut liniste

Mi-a ajuns…

Buzele

Buzele...buzele mele...ard...

Ard de dor...

Ard... dar nu de durere....

Ci de o intensa placere.....

Inima te striga...

Te vrea aproape...

Nu o refuza...

Vino si ascult-o...

Bate ...se opreste...

Iar bate iar se opreste...

Te striga...

Tipa de dor..

Ce zici?

Iti place...?

Cum...?

Da...!?

Ei bine....

Si mie...

Da...

Ai auzit bine...

Vino

Strange-ma in brate...

Apropie-ti inima de a mea....

Las-o sa zburde....

Las-o sa zbiare...

Ard....

De nerabdare...

Sa-ti mai simt buzele...fierbinti...

Ard si buzele...

Arde si inima....

Azzi

Azi..prima oara iti spun….

Un secret pentru mai tarziu…

Cate ore trec fara rost…

Cate vorbe fara inteles…

Am cazut de pe raza de lumina

In infernul focului etern…

Te rog opreste-ma…trezeste-ma….

Caci viata imi este numai somn…

Adorm…ma trezesc…adorm iar…

Gandul insa imi este treaz mereu…

Ma gandesc la un vis de mult trecut

O fi fost oare adevarat?

Astept o inviere…

Astept nemurirea…

Vino……. te astept

Dar nu intarzia…

Iti multumesc…

Speranta tu mi-ai luat…

Zambetul ti l-am uitat….

Iar tu….tu…tu…

Am nevoie de tine

Am nevoie de tine…

Asa cum tu nu ai nevoie de mine…

Dar eu lupt…distrug, creez,

Numai ca sa ma iubesti….

E mult ceea ce iti cer…

E putin ceea ce imi cer…..

Eu vreau putin….Tu vrei mult…

Niciunul nu vom avea ce ne dorim…

Ceva atat de simplu,..

Dar totusi atat de greu…

Tu ceri…tu cauti….eu ofer…tu refuzi…

Suferi…

As putea sa devin CINEVA…

Tu ma faci sa fiu NIMIC…

Pentru cei interesaţi

Dragostea e la putere si va fi mereu

Exista ,….

Numai ca nu o vrei…

Iar cand o ceri…..

Ti se refuza…

Gandeste…

Ca eu te vreau

Gandeste…

Ca tu vrei..

Adio

Stie cineva cat de fierbinte este focul?

Stie cineva cat de rece poate fi o inima?

Stie oare cineva ca o inima ingheata totul in calea ei?

Stie cineva ca focul nu e nimic…

Nu arde asa de rau pe cat arde inima…

Ai distrus visul ce-l traiam…

Si nu ti-a ajuns….

Aveai nevoie de hrana…si ai decis sa te hranesti

Cu dragostea mea pentru tine…

Acum sunt gol

Iubirea m-a secat…

Sunt ca un schelet ce isi cauta pielea cea catifelata…

Dar tot ca un schelet…raman cu dorinta…

Caci implinirea e departe…

Dorinte desarte….

Ma ucizi…Ma ucizi…Ma ucizi….

Nu-ti pasa….Nu ti-a pasat…Nu-ti va pasa…

CE rost ar mai avea?

Sa imi spui ca totul e inchipuire…si ca totul…

Se petrece in mintea mea….

Furtuna ce se declansase in sufletul meu…

Din cauza ta…

Acum e doar adiere…

Ai reusit sa imblanzesti un uragan…

Sa nu te mandresti…ci doar sa te caiesti

Acum tac….ma zbat…

TU taci…esti linistita…

Nu meriti linistea asta….

EU tac….sunt calm…Suspin…

Acum…inima si focul…

Ard imaginea ta….netrebnica…

Acum inima-mi plange si focul se stinge….

ADIO

Acoperisul lumii

Acoperisul lumii imi este martor,

Norii imi plang dezamagirea….

Nu am reusit sa te inteleg…sa te vad…sa te simt…

Caci greseala imi este mama iar nenorocirea tatal….

De ce nu am reusit?

De ce nu m-ai ajutat sa reusesc?

Pentru ca si tu ai gresit?!

Sau pentru ca nu ai stiut?

Ce ai zice de un nou inceput….

Noi doi, doua vapai aprinse, pe cerul vietii…

Ce nu vor inceta niciodata

Sa licareasca deasupra tuturor.,..

Te inteleg…

Tu ma intelegi?

Caci daca da, vino si spune-mi…

Te iubesc…

Iar daca nu,

Vino si spune-mi….

Dar spune-mi pe un ton adanc si grav

Dulce si senin

Te Iubesc

Norii imi plang acum fericirea…

Fericirea unui fapt reimplinit…

Te tin in brate strans…

Ne sarutam cu foc…si ardem impreuna,,,

Caldura ta ma copleseste…

Ochii tai ma racoresc…

Corpul tau ma ispiteste…

Iubeste-ma, ingerul meu ceresc…

De-om ajunge cenusa…

Vei sti ca te-am iubit,

De-om ajunge scrum

Vei sti ca am murit….

A scrie poezie

A scrie poezie…

E ca datul cu parapanta….

Sport extrem de ultima generatie,,,

Caci lumea te crede nebun

Daca le practici pe amandoua

Fii nebun…

Fii vesel…

Fii iubit….

Fii indraznet….

Invata sa zbori…

Invata a pluti usor spre nori

Invata sa iubesti

Invata sa daruiesti…

Acum e randul meu…

E randul meu sa-ti spun ca indraznesc

Ca indraznesc sa-ti spun ca te iubesc…

Desprinde-te

Apuca-te…

De cel mai subtire fir…

Ca apoi sa te desprinzi….

Fara a mai ateriza in vreo alta zi….

Sunt nebun….

Sunt vesel…

Sunt iubit….

Nu sunt indraznet…:D

Cum ar suna …?

Daca ai afla….?

Ca exista numai bucurie….?

Sa respiri in pura nestire….

Ar fi rau…?

Sau

Ar fi bine….?

Sa te intreb….

O bataie...si atat

O bataie…o bataie imi deranjeaza linistea sangeranda…caci linistea imi este aducatoare de rani…ma ranesc cand ascult in liniste bataile…acele batai pe care tu nu vrei sa le simti…nuu…tu zici ca esti prea tare…zici ca bataile acelea nu te caracterizeaza…dar nuu…nu..pe tine nu te sfasie si apoi te lasa sa agonizezi…dar eu…eu si bataile mele…singur in linistea mea…de cadavru…un cadavru viu…animat nu de nu stiu ce forta supraomeneasca sau supranaturala…ci de una pe care la fel de bine ai simti-o daca m-ai lasa sa intru…sa intru si sa simti acele mici batai…falfairi de aripi…zgomotoase cand taie aerul…silentioase cand iti acopera ochii…simturile…nasul…simturile….da te acopera ca un giulgiu invechit ce te lasa sa respiri printre gaurile faurite de timp si suferinta…

Ce facem azi? Ma intreba ea cu o voce suava,linistitoare si in acelasi timp zbuciumata…o simteam eu ca nu era in apele ei…era prea frumos sa-mi puna aceasta intrebare…Ia zi…zi ce facem…vrei sa irosim aceasta zi din vietile noastre? Vrei tu sa ma simt rau…?Vrei sa ma faci sa regret toate lucrurile pe care le-ai pierdut din cauza mea? Caci daca da…atunci …imi pare rau…fug…fug si nu mai ma vezi…si dispar…exact ca o fantoma ce si-a indeplinit scopul aici pe pamant…te-am infricosat…te-am speriat…Uite.micule…tremuri… <

Am disparut….am plecat din lumea asta mizera….am evadat…am luat metroul si am coborat in statia noastra…dar nu erai…de ce nu ai ajuns? Esti blocata in triaj? Macazul a ramas blocat? Cum? Nu mai vrei sa vii? Si eu? Eu ce fac? Eu ce fac acuuuuuuuuuuuu? Si urletul s-a lovit de cronometrul acela infect…verde…timpul o luase razna…si eu odata cu el….tamplele…obrajii…barbia….devenisem un observator….in statia mea….ajungeau acum mai mult trenuri…si toti pateau acelasi lucru…ce sentiment urat…parca il mai simtisem candva….acelasi tip…acelasi tren…aceeasi fizionomie…era…era…da…eu eram…tanar…si indragostit….am fost…si uitasem sa cobor ….ajunsesem in statia mea…nu a noastra….a noastra era inainte de macaz….si imi pare atat de rau….foarte rau….coborasem in statia Uitare….Vine un nou metrou…il iau…<>

Si iar am scris…si tot nu ma satur…asa cum nu ma satur nici de imaginea ta…intiparita adanc in buzele mele…in pielea mea….in simturile mele…esti peste tot in mine…ai inceput deja sa ma domini….devin o papusa…o marioneta…cu care tu te joci …te joci jocuri murdare si urate…ma folosesti….dar sa stii ….ca va veni momentul in care papusa se va trezi la viata….si atunci va fi vai si amar…papusa va fugi…si nu o vei mai gasi…Adio iti va spune…si cu atat vei mai ramane…ADIO

marți, 25 septembrie 2007

Tot tu...inchipuire

Uite iar stau la geam…iar stau degeaba…iar scriu….si scriu…si ma dor mainile…dar nu de la scris…ci ma dor din cauza cuvintelor pe care le scriu…cuvinte atat de grele…incat bietele mele maini abia le mai pot sustine…si din ce cauza crezi tu ca sunt grele….nu cred ca ai ghicit…uita-te in jur…nup…te uiti degeaba….ia mai uita-te odata…uita-te acolo in dreptul patului si spune-mi ce vezi…nu vezi nimic? E imposibil omule…aaa….asta e…tu esti om….eu sunt mort…eu vad…uite acolo e un inger…te vegheaza…si cuvintele astea grele nu conteaza pt el/ea….cuvintele astea nu-l ucid dar acelea usoare ii fac viata chin…sa nu le folosesti impotriva lui/ei…ai grija….pretuieste-l/-o/ asculta un biet batran cu mainile obosite…cu parul alb in tample…cu mainile venoase ce se chinuie a scuplta un chip in lemnul fraged al cuvintelor….

Si am scris…si voi mai scrie….caci scrisul ma tine in viata….scrisul mi-e alinare…caci dorul….asta e cel mai mare dusman…ucide multe vise…multe iubiri….ar trebui condamnat si el la moarte…hai sa fim noi doi cei care il vom sili sa se arunce de pe teatrul viselor…caci si pt tipul asta…Dor…exista o Dora…de asta ucide…caci nu a stiut sa o tina aproape…Nemernicul….Dor….

Si atat am scris….si nu ajunge…pentru ca voi mai scrie….tu imi alimentezi pasiunea asta…TU….

Mov & Blu

Si scriu cu mov….o culoare urata…culoarea bolii mele…culoarea medicamentului….dar sa stii ca si albastru defineste boala mea…caci albastrul tau m-a imbolnavit…albastrul ochilor tai nu mai imi da pace….albastrul….ahh ce culoare….ah ce melodie are albastrul asta….e incredibil…cum sa te imbolnavesti din pricina unor ochi albastri?Nu stii dragul meu cititor?ei bine atunci cauta-ma….macar tu…daca tipa cu ochii albastri ma evita…vino si ma intreaba si eu am sa-ti raspund in felul urmator….”Mai intai urasti…apoi esti indiferent…iar apoi….apoi esti deja mort….caci odata cu dragostea survine si moartea…astea 2 vin impreuna….parca ar fi cumnate…sau chiar mai mult….

Convulsii

Convulsii….spasme…corpul mi se intoarce in toata pozitiile posibile si imposibile…parca as fi din ata…dar parca nici ata nu se rasuceste in halul asta…Scriu…repede…atat de repede ca d`abia vad tastele pe care apas…atat de repede ca totul ramane in urma…o dara de praf de poezie se ridica…o fi adevarata? Sau e de la faptul ca am privit prea multa acea poza….si iar incepe…convulsii…..spasme….crampe…nici nu stiu ce sa mai ma fac…ma lovesc de tablierul patului…uite vezi ce vanataie mi-am facut….e mov….se pare ca asta e culoarea dragostei ce ti-o port…iti vine sa crezi? Ai plecat de atat timp incat nu-mi vine sa cred…aproape ca m-am imbolnavit…se si vede….dar nu cred ca se vede ca nu e o boala cunoscuta…asta te macina pe interior si cand iti dai seama de existenta ei e deja prea tarziu….si iar scriu…si scriu de boala asta…unii oameni zic ca e cea mai nepasatoare…cand te-a acaparat nu-ti mai da drumul…si incetul cu incetul devii un maniac…unul care nu se mai poate stapani…si scriu….si iarasi scriu…si de mult nu am mai scris asa…