miercuri, 5 decembrie 2007
Fericire ?
miercuri, 24 octombrie 2007
Priveste
marți, 23 octombrie 2007
Balada unui om prost...(endless)
Sunt atatea zile de cand am plecat,
Sunt atatea zile de cand si tu ai plecat
Sunt atatea zile de cand nu mai rad
Sunt atatea zile de cand am inceput sa plang
Sunt atatea zile pline de disper
Sunt atatea zile de cand nu am mai vorbit
Sunt atatea zile de cand nu ne-am mai vazut
Sunt atatea zile de cand tu ai disparut...
Sunt atatea zile de cand eu am disparut...
Sunt atatea zile de cand ma gandesc la tine
-a fost- a fost frumos- cat a fost sa fie
Sunt atatea zile de cand nu te-am sarutat
Sunt atatea zile pline de pacat
Sunt atatea zile de cand nu te-am mai sunat
Sunt atatea zile de cand nu mi-ai mai raspuns
Sunt atatea zile pline de mister
Sunt atatea zile de cand nu ai mai venit
Sunt atatea zile de cand nu m-ai mai mintit
Sunt atatea zile de cand nu sunt fericit
Sunt atatea zile de cand parca am murit...
Sunt atatea zile de cand ai plecat si n-ai sa mai revii..
Sunt atatea zile .....sunt si vor mai fi....
Dar dupa atatea zile de suferinta, vin si noptile....
Sunt atatea nopti de cand eu suspin
Sunt atatea nopti de cand nu pot sa-mi revin
Sunt atatea nopti de cand te astept...
Sunt atatea nopti de cand nu te mai visez...
Sunt atatea nopti....
Sunt....si vor mai fi
Continuarea o las pe mana voastra....
marți, 9 octombrie 2007
Visez
Fa-ma sa te visez........
EU: si cineva sa ti-l ia din par si sa inceapa jucaus sa-l alerge pe toata fata....coborand usor pe pielea ta catifelata mirosind a liliac si margarete ...mirosind a primavara desi afara-i toamna....glumind...vesel...domol...susotind despre lucruri frumoase:
vorbind despre ieri...nu despre alaltaieri...
vorbind despre azi...dar nu despre maine...
uoff....ce frumos...cand mana-mi sta sub capul tau...
ce frumos cand parul-ti sta atarnand pe langa pat...
ce frumos cand eu...eu-cel de langa tine- iti descopar ochii ascunsi dupa cateva fire rebele de par...
ce frumos...cand te trezesti incetisor...si-mi soptesti...te-am visat...ma visezi ?
nuuu...caci visele sun vise...iar cand te dumiresti dispar...eu nu vreau sa dispar....vreau sa ma trezesc o data langa tine...incalzit fiind de caldura ta...
vreau sa tremur de frig...tu sa ma imbratisezi ...sa simt cum ma afund cu totul....in ceva nefiresc neabsurd si totusi atat de omenesc....
Asadar VISEAZA-MA !!!!
miercuri, 26 septembrie 2007
Copii ai ploii
Eram doi...doi copii...
Ai unei ploi...
De iarna rece..
Picurii se loveau puternic
De geamul rece pe care iti sprijineai nasul mic
Il aburisei cu respiratia ta calda...
Cu aburii dragostei ce iti ieseau odata cu aerul din plamanii arsi de atata dor...
Si mazgaleam o inimioara pe care apoi
O ucideam cu o palma.
O stergeam...si o urma rece ramanea ca sa aminteasca de existenta ei
Asa avea sa se intample
Tot intr-o iarna...
Iarna calda...cu zapada murdarita
De sangele scurs din venele
Celui care te iubea...
Cazut pe spate....cu sticlele cazande langa capul lui...
Cu capul spart...de treptele ude si murdarite...pline de pasi...
Ranjit cu falcile deschise...Cu haina fumeganda...Caci
inima ii ardea trupul gol...trup golit de amor...
Trup intins pe spate....pe 2-3 trepte sparte
Doua sticle goale cad...
Se rostogolesc si cad..
Si nu se opresc si tot cad...
Cad de pe treptele pe care noi odata am stat...
Cad si nu se sparg...
Caci ele sunt mai tari
Decat ceea ce ne-a legat....
Si cad...caci...cad...
Intoarce-ti fata catre mine...sa te mai vad intr-un final absurd...
Sa te vad cum iti cresc aripi murdare...
Aripi rupte si furate...
De la un dor nebun, mort de aripi frante...
Tu le-ai rupt
Tu.....Tu m-ai rupt si m-ai aruncat la gunoi..
Acum zac singur in pubela...spalat noaptea de ploi,,,
ploi calde...de iarna
caci noi doi am fost copii ai unei ploi...
Cand treci pe aici...sa-ti curga o lacrima...
si sa ma sarute...
caci acum sunt una cu pamantul...
Am fost doi copii..copii ai unei ploi
De iarna rece
O bucata de hartie
Cer o bucata de hartie
Pe care sa pot imprima
Furia, Deziluzia, Regretul
De a nu te fi strans in brate.
Cer un stilou
Cu care sa te pot desena…
Cu ajutorul cuvintelor….
Cuvintelor frumoase…
Cer o coperta….
Cu care sa iti invelesc imaginea perfecta…
Si sa te protejeze de impactul celor din jur…
Impact nimicitor…
Mai cer o unda de racoare…
Lipsa ta ma incalzeste…
Prezenta ta ma dogoreste…
Atingerea ta ma arde….
Si mai cer un singur lucru…
Cer o clipa alaturi de tine…
Alaturi de ochii tai albastri…
Alaturi de trupul tau plapand…
As mai putea cere….
Dar si asa nu ma asculti…
Se pare…da…se pare ca nu cer nimanui…
Am cerut … am plans…si am cerut liniste
Mi-a ajuns…
Buzele
Buzele...buzele mele...ard...
Ard de dor...
Ard... dar nu de durere....
Ci de o intensa placere.....
Inima te striga...
Te vrea aproape...
Nu o refuza...
Vino si ascult-o...
Bate ...se opreste...
Iar bate iar se opreste...
Te striga...
Tipa de dor..
Ce zici?
Iti place...?
Cum...?
Da...!?
Ei bine....
Si mie...
Da...
Ai auzit bine...
Vino
Strange-ma in brate...
Apropie-ti inima de a mea....
Las-o sa zburde....
Las-o sa zbiare...
Ard....
De nerabdare...
Sa-ti mai simt buzele...fierbinti...
Ard si buzele...
Arde si inima....
Azzi
Azi..prima oara iti spun….
Un secret pentru mai tarziu…
Cate ore trec fara rost…
Cate vorbe fara inteles…
Am cazut de pe raza de lumina
In infernul focului etern…
Te rog opreste-ma…trezeste-ma….
Caci viata imi este numai somn…
Adorm…ma trezesc…adorm iar…
Gandul insa imi este treaz mereu…
Ma gandesc la un vis de mult trecut
O fi fost oare adevarat?
Astept o inviere…
Astept nemurirea…
Vino……. te astept
Dar nu intarzia…
Iti multumesc…
Speranta tu mi-ai luat…
Zambetul ti l-am uitat….
Iar tu….tu…tu…
Am nevoie de tine
Am nevoie de tine…
Asa cum tu nu ai nevoie de mine…
Dar eu lupt…distrug, creez,
Numai ca sa ma iubesti….
E mult ceea ce iti cer…
E putin ceea ce imi cer…..
Eu vreau putin….Tu vrei mult…
Niciunul nu vom avea ce ne dorim…
Ceva atat de simplu,..
Dar totusi atat de greu…
Tu ceri…tu cauti….eu ofer…tu refuzi…
Suferi…
As putea sa devin CINEVA…
Tu ma faci sa fiu NIMIC…
Pentru cei interesaţi
Dragostea e la putere si va fi mereu
Exista ,….
Numai ca nu o vrei…
Iar cand o ceri…..
Ti se refuza…
Gandeste…
Ca eu te vreau
Gandeste…
Ca tu vrei..
Adio
Stie cineva cat de fierbinte este focul?
Stie cineva cat de rece poate fi o inima?
Stie oare cineva ca o inima ingheata totul in calea ei?
Stie cineva ca focul nu e nimic…
Nu arde asa de rau pe cat arde inima…
Ai distrus visul ce-l traiam…
Si nu ti-a ajuns….
Aveai nevoie de hrana…si ai decis sa te hranesti
Cu dragostea mea pentru tine…
Acum sunt gol
Iubirea m-a secat…
Sunt ca un schelet ce isi cauta pielea cea catifelata…
Dar tot ca un schelet…raman cu dorinta…
Caci implinirea e departe…
Dorinte desarte….
Ma ucizi…Ma ucizi…Ma ucizi….
Nu-ti pasa….Nu ti-a pasat…Nu-ti va pasa…
CE rost ar mai avea?
Sa imi spui ca totul e inchipuire…si ca totul…
Se petrece in mintea mea….
Furtuna ce se declansase in sufletul meu…
Din cauza ta…
Acum e doar adiere…
Ai reusit sa imblanzesti un uragan…
Sa nu te mandresti…ci doar sa te caiesti
Acum tac….ma zbat…
TU taci…esti linistita…
Nu meriti linistea asta….
EU tac….sunt calm…Suspin…
Acum…inima si focul…
Ard imaginea ta….netrebnica…
Acum inima-mi plange si focul se stinge….
ADIO
Acoperisul lumii
Acoperisul lumii imi este martor,
Norii imi plang dezamagirea….
Nu am reusit sa te inteleg…sa te vad…sa te simt…
Caci greseala imi este mama iar nenorocirea tatal….
De ce nu am reusit?
De ce nu m-ai ajutat sa reusesc?
Pentru ca si tu ai gresit?!
Sau pentru ca nu ai stiut?
Ce ai zice de un nou inceput….
Noi doi, doua vapai aprinse, pe cerul vietii…
Ce nu vor inceta niciodata
Sa licareasca deasupra tuturor.,..
Te inteleg…
Tu ma intelegi?
Caci daca da, vino si spune-mi…
Te iubesc…
Iar daca nu,
Vino si spune-mi….
Dar spune-mi pe un ton adanc si grav
Dulce si senin
Te Iubesc
Norii imi plang acum fericirea…
Fericirea unui fapt reimplinit…
Te tin in brate strans…
Ne sarutam cu foc…si ardem impreuna,,,
Caldura ta ma copleseste…
Ochii tai ma racoresc…
Corpul tau ma ispiteste…
Iubeste-ma, ingerul meu ceresc…
De-om ajunge cenusa…
Vei sti ca te-am iubit,
De-om ajunge scrum
Vei sti ca am murit….
A scrie poezie
A scrie poezie…
E ca datul cu parapanta….
Sport extrem de ultima generatie,,,
Caci lumea te crede nebun
Daca le practici pe amandoua
Fii nebun…
Fii vesel…
Fii iubit….
Fii indraznet….
Invata sa zbori…
Invata a pluti usor spre nori
Invata sa iubesti
Invata sa daruiesti…
Acum e randul meu…
E randul meu sa-ti spun ca indraznesc
Ca indraznesc sa-ti spun ca te iubesc…
Desprinde-te
Apuca-te…
De cel mai subtire fir…
Ca apoi sa te desprinzi….
Fara a mai ateriza in vreo alta zi….
Sunt nebun….
Sunt vesel…
Sunt iubit….
Nu sunt indraznet…:D
Cum ar suna …?
Daca ai afla….?
Ca exista numai bucurie….?
Sa respiri in pura nestire….
Ar fi rau…?
Sau
Ar fi bine….?
Sa te intreb….
O bataie...si atat
O bataie…o bataie imi deranjeaza linistea sangeranda…caci linistea imi este aducatoare de rani…ma ranesc cand ascult in liniste bataile…acele batai pe care tu nu vrei sa le simti…nuu…tu zici ca esti prea tare…zici ca bataile acelea nu te caracterizeaza…dar nuu…nu..pe tine nu te sfasie si apoi te lasa sa agonizezi…dar eu…eu si bataile mele…singur in linistea mea…de cadavru…un cadavru viu…animat nu de nu stiu ce forta supraomeneasca sau supranaturala…ci de una pe care la fel de bine ai simti-o daca m-ai lasa sa intru…sa intru si sa simti acele mici batai…falfairi de aripi…zgomotoase cand taie aerul…silentioase cand iti acopera ochii…simturile…nasul…simturile….da te acopera ca un giulgiu invechit ce te lasa sa respiri printre gaurile faurite de timp si suferinta…
Ce facem azi? Ma intreba ea cu o voce suava,linistitoare si in acelasi timp zbuciumata…o simteam eu ca nu era in apele ei…era prea frumos sa-mi puna aceasta intrebare…Ia zi…zi ce facem…vrei sa irosim aceasta zi din vietile noastre? Vrei tu sa ma simt rau…?Vrei sa ma faci sa regret toate lucrurile pe care le-ai pierdut din cauza mea? Caci daca da…atunci …imi pare rau…fug…fug si nu mai ma vezi…si dispar…exact ca o fantoma ce si-a indeplinit scopul aici pe pamant…te-am infricosat…te-am speriat…Uite.micule…tremuri… <
Am disparut….am plecat din lumea asta mizera….am evadat…am luat metroul si am coborat in statia noastra…dar nu erai…de ce nu ai ajuns? Esti blocata in triaj? Macazul a ramas blocat? Cum? Nu mai vrei sa vii? Si eu? Eu ce fac? Eu ce fac acuuuuuuuuuuuu? Si urletul s-a lovit de cronometrul acela infect…verde…timpul o luase razna…si eu odata cu el….tamplele…obrajii…barbia….devenisem un observator….in statia mea….ajungeau acum mai mult trenuri…si toti pateau acelasi lucru…ce sentiment urat…parca il mai simtisem candva….acelasi tip…acelasi tren…aceeasi fizionomie…era…era…da…eu eram…tanar…si indragostit….am fost…si uitasem sa cobor ….ajunsesem in statia mea…nu a noastra….a noastra era inainte de macaz….si imi pare atat de rau….foarte rau….coborasem in statia Uitare….Vine un nou metrou…il iau…<
Si iar am scris…si tot nu ma satur…asa cum nu ma satur nici de imaginea ta…intiparita adanc in buzele mele…in pielea mea….in simturile mele…esti peste tot in mine…ai inceput deja sa ma domini….devin o papusa…o marioneta…cu care tu te joci …te joci jocuri murdare si urate…ma folosesti….dar sa stii ….ca va veni momentul in care papusa se va trezi la viata….si atunci va fi vai si amar…papusa va fugi…si nu o vei mai gasi…Adio iti va spune…si cu atat vei mai ramane…ADIO
marți, 25 septembrie 2007
Tot tu...inchipuire
Uite iar stau la geam…iar stau degeaba…iar scriu….si scriu…si ma dor mainile…dar nu de la scris…ci ma dor din cauza cuvintelor pe care le scriu…cuvinte atat de grele…incat bietele mele maini abia le mai pot sustine…si din ce cauza crezi tu ca sunt grele….nu cred ca ai ghicit…uita-te in jur…nup…te uiti degeaba….ia mai uita-te odata…uita-te acolo in dreptul patului si spune-mi ce vezi…nu vezi nimic? E imposibil omule…aaa….asta e…tu esti om….eu sunt mort…eu vad…uite acolo e un inger…te vegheaza…si cuvintele astea grele nu conteaza pt el/ea….cuvintele astea nu-l ucid dar acelea usoare ii fac viata chin…sa nu le folosesti impotriva lui/ei…ai grija….pretuieste-l/-o/ asculta un biet batran cu mainile obosite…cu parul alb in tample…cu mainile venoase ce se chinuie a scuplta un chip in lemnul fraged al cuvintelor….
Si am scris…si voi mai scrie….caci scrisul ma tine in viata….scrisul mi-e alinare…caci dorul….asta e cel mai mare dusman…ucide multe vise…multe iubiri….ar trebui condamnat si el la moarte…hai sa fim noi doi cei care il vom sili sa se arunce de pe teatrul viselor…caci si pt tipul asta…Dor…exista o Dora…de asta ucide…caci nu a stiut sa o tina aproape…Nemernicul….Dor….
Si atat am scris….si nu ajunge…pentru ca voi mai scrie….tu imi alimentezi pasiunea asta…TU….
Mov & Blu
Si scriu cu mov….o culoare urata…culoarea bolii mele…culoarea medicamentului….dar sa stii ca si albastru defineste boala mea…caci albastrul tau m-a imbolnavit…albastrul ochilor tai nu mai imi da pace….albastrul….ahh ce culoare….ah ce melodie are albastrul asta….e incredibil…cum sa te imbolnavesti din pricina unor ochi albastri?Nu stii dragul meu cititor?ei bine atunci cauta-ma….macar tu…daca tipa cu ochii albastri ma evita…vino si ma intreaba si eu am sa-ti raspund in felul urmator….”Mai intai urasti…apoi esti indiferent…iar apoi….apoi esti deja mort….caci odata cu dragostea survine si moartea…astea 2 vin impreuna….parca ar fi cumnate…sau chiar mai mult….
Convulsii
Convulsii….spasme…corpul mi se intoarce in toata pozitiile posibile si imposibile…parca as fi din ata…dar parca nici ata nu se rasuceste in halul asta…Scriu…repede…atat de repede ca d`abia vad tastele pe care apas…atat de repede ca totul ramane in urma…o dara de praf de poezie se ridica…o fi adevarata? Sau e de la faptul ca am privit prea multa acea poza….si iar incepe…convulsii…..spasme….crampe…nici nu stiu ce sa mai ma fac…ma lovesc de tablierul patului…uite vezi ce vanataie mi-am facut….e mov….se pare ca asta e culoarea dragostei ce ti-o port…iti vine sa crezi? Ai plecat de atat timp incat nu-mi vine sa cred…aproape ca m-am imbolnavit…se si vede….dar nu cred ca se vede ca nu e o boala cunoscuta…asta te macina pe interior si cand iti dai seama de existenta ei e deja prea tarziu….si iar scriu…si scriu de boala asta…unii oameni zic ca e cea mai nepasatoare…cand te-a acaparat nu-ti mai da drumul…si incetul cu incetul devii un maniac…unul care nu se mai poate stapani…si scriu….si iarasi scriu…si de mult nu am mai scris asa…