Ganduri noi

O zi...de atat a fost nevoie pentru a-mi da seama ce greseala cumplita am facut...o zi...de o zi a fost nevoie pentru a trece de la o viata insorita la una posomorata. O zi...pentru a distruge tot ce construisem in atatia ani. Acum, sufletul imi este introienit de ganduri grele si de sentimente ce nu ma lasa sa zambesc. Am gresit ingrozitor...nu mi-am tinut cuvantul..si mare dreptate aveai cand ziceai ca nu pot sa fac orice. Dar eu am sperat si inca sper. Nimic nu ma va impiedica sa nu ma gandesc la tine. Pacatul meu a fost ca am visat si ca m-am indepartat de realitate...De ce nu mi-ai zis ca nu te pot face sa vibrezi in ritmul pe care ni-l dicteaza inimile noastre, de ce nu-ti lasi sufletul sa preia controlul si sa-ti lasi creierul sa se concetreze asupra viitorului si inima asupra prezentului. Hai sa fim asa cum suntem: doi indragostiti. Hai sa nu renegam sentimentele ce ne leaga, firav e adevarat, dar ne leaga. Hai sa nu ne mai mintim ca nu poate fi nimic complex, hai sa ne acordam incredere, si nu in ultimul rand HAI SA VORBIM. Imi lipsesti enorm de mult, si pentru tine am zis sa-ti scriu acest post, sa vezi cat imi pare rau. Sad, not mad? Pai adevarul doare mereu, si daca te vei simti ranita inseamna ca acela este adevarul, iar daca vei uita ce inseamna durerea, inseamna ca ori mint prea frumos, ori dragostea ne-a orbit in asemenea hal incat nu mai putem distinge adevarul de minciuna, si totul va arata ca un vis din care nu vei vrea sa te mai trezesti nicicand.

Gandeste-te la tine, caci eu traiesc prin tine si prin negarea ta de a ma accepta langa tine, si de a accepta ca eu sunt mai special decat ai crezut vreodata. Sa nu uiti nicicand,draga mea, cat te iubesc si cat de dor imi e de tine.

Revenirea

Si iata ca dupa cateva luni de pauza...m-am rehotarat sa revin asupra blogului meu. Sa nu crezi ca nu am avut ce scrie dar sa crezi ca tu esti cea care ma face sa revin asupra deciziei mele de a-mi infrana sentimentele si de a nu le mai expune pe toti peretii fricii si ai intregii lumi doar ca tu sa te sperii si sa fugi iar si iar si iar...m-am saturat sa stau si ma privesc din afara persoanei mele...pur si simplu nu mai suport sa stau deoparte. Nici nu mai am motiv sa stau deoparte...Acum cu adevarat am cui sa-i dedic tot ce voi scrie... Ii voi spune simplu A. A. pentru ca este prima fata, A. pentru ca asa incepe numele ei, A. pentru ca asa e cel mai bine. Pe mine A. ma inspira in fiecare zi, ma invata ceva nou mereu si intotdeauna ma "cearta" pentru nereusitele zilei in curs.
Postul de azi este al ei intru-totul. il merita pe deplin. Desi sunt cam ruginit in ceea ce priveste scrisul, inima mea s-a mai cam dezghetat si e capabila de noi simtaminte si de noi experiente din ce in ce mai placute. Cam atat voi scrie pentru inceput....