luni, 17 mai 2010

Ultimul vis

Cele ce urmeaza sunt desprinse din ultmul vis pe care l-am avut in dimineata zilei de 8 Feb 2010.

Doi copii se tineau in brate si-si sopteau vorbe dulci, isi planuiau viata dinainte de a se fi cunoscut. Cei doi eram noi. Ne “iubeam”, pentru ca se vedea cu cata caldura ne vorbeam si cat de usor ne intelegeam. Dupa un timp au aparut insa incertitudinile, suspiciunile si iata ca deodata imi reproseaza ca am inselat-o cu o domnisoara. Era atat de nervoasa incat mi-a zis ca se va marita cu prietenul ei din copilarie. Cum as fi putut sa suport acel gand? Nu am reusit si iata-ma pornind intr-o calatorie alaturi de familia mea pentru a o impiedica sa faca acel pas pe care evident il facea intr-un moment de suparare. Nici nu a vrut sa dea ochii cu mine cand m-a intalnit. L-a pus pe viitorul ei sot sa-mi explice ce si cum, dar eram atat de pornit inca nu m-am dat batut. Parintii ei m-au primit inca o data cu bratele deschise si mi-au declarat sprijinul lor. Nu aveam de gand sa o las sa comita o asemenea greseala. Imi tot repetam asta in minte. La un moment dat nu stiu cum s-a facut dar ne-am trezit cu totii intr-un tren. Eu, A. familiile noastre, si viitorul ei sot. Toate bune si frumoase pana la momentul cand l-am vazut pe el incercand s-o sarute. Mintea mi s-a intunecat, inima mi s-a zbatut, iar privirea mi s-a incetosat. Innebunisem de gelozie. M-am retras intr-un colt si am incercat sa ma linistesc. Imi tot repetam: Nu am sa te pierd, nu am sa te pierd. M-am dezmeticit si am inceput sa vorbesc cu ea despre importanta pasului pe care avea sa-l faca: Ai fi in stare sa te casatoresti cu un barbat pe care nu-l iubesti? Ai fi in stare sa faci pasul asta doar ca sa ma faci pe mine sa sufar? Sa suferim amandoi? Pentru ce? Pentru o banuiala? Uite, intreab-o pe mama mea, intreaba-l pe tatal meu, intreab-o pe sora mea, si ei iti vor spune tot ce este de spus. Nu a existat o alta persoana in viata mea la care sa tin asa cum am tinut la tine. NICIUNA. Parintii mei au confirmat cele spuse de mine. Parea ca se mai linistise si ea. Dar gandul ca tot se va casatori nu ma linistea. Asa ca fara sa ma gandesc la consecinte am sarutat-o. Am luat-o in brate de fata cu toata lumea si nu i-am mai dat drumul. Si o sarutam cu atata dragoste, si ea imi raspundea prin tot atat de multa pasiune si iubire. Insa, apare viitorul sot si ne intrerupe momentul de tandrete. Au inceput scene parca desprinse dintr-un film de dragoste. L-am luat frumos deoparte si i-am spus ca A. este a mea, ca ea nu poate iubi decat un singur barbat si ca acela sunt eu. Casatoria cu tine ar fi fost o actiune savarsita la manie, doar ca sa incerce sa ma uite pentru ceva ce nu am facut. Nu a vrut sa inteleaga lucrul asta pana cand A. nu s-a convins ca ea intr-adevar era unica persoana pe care o iubeam si pentru care as fi facut imense sacrificii. Strabatusem lumea intreaga pentru a o vedea si pentru a o impiedica sa comita o asemenea greseala. Si ca sa vezi cum e viata omului intr-un vis. Nu stiu daca reusisem ceva, ea tot urma sa se casatoreasca, dar de data aceasta cu persoana la care visa, persoana care ii era in gand tot timpul, desi negase de atatea ori. A fost de accord sa se casatoreasca cu cel pe care il iubea, inca lupta pentru el si inca nu era dispusa sa renunte la el. Parintii nostri erau cuprinsi de o fericire rara, ii vedeam zambind si nu-mi venea sa cred ca sunt ei. Parca le vedeam inimile dansand de fericire cand le-am spus ca vom avea o ceremonie cu aceeasi mireasa dar cu alt mire. Surprinzator scena s-a mutat de la ea de acasa intr-un avion, deoarece mergeam spre Tokyo. Nu stiu de ce Tokyo dar acum imi aduc aminte de gheisele pe care promisesem ca I le voi arata.
Destinul ii este fatal omului cateodata, si asa iata-ne debarcati, ajunsi la hotel, gata de a fi fericiti pentru totdeauna cand ne-am ratacit si nu am reusit sa ne mai gasim desi simteam ca suntem foarte aproape unul de celalalt. Toate semnele ne indicau ca suntem in camera vecine, dar destinul si poate timpul ne-au impiedicat sa ne intalnim si sa fim fericiti. Sper insa ca undeva, doi oameni ce ni se aseamana nu vor repeta aceste greseli si ca ei vor putea sa depaseasca orice obstacol.

Un comentariu:

Anonim spunea...

Bună Ziua!
Eu sunt Vlad, unul dintre membrii Radio Whisper, un radio anti-manele dedicat bloggerilor şi nu numai.
Am vizionat cu atenţie blogul tău şi vreau să spun că am fost foarte fascinat de ceea ce am găsit. Am fost atras de subiectele interesante şi de originalitatea articolelor. Felicitări ! Încep să îl citesc cu drag.
Noi promovăm la radio diferite articole ale bloggerilor, iar azi am promovat un articol de-al tău ; am specificat sursa articolului şi am deschis şi un subiect pe baza acestuia. Dacă doreşti, poţi să ne recomanzi orice articol şi noi îl vom promova.
Cu scuzele de rigoare pentru acest mesaj de tip spam,acest mesaj este dedicat tie si la cei care merita care ii citim aproape zi de zi.
Ne-ar face plăcere, de asemenea, să ştim că ai dori să ne susţii în acest proiect de radio şi să accepţi o eventuală colaborare.
Pe Radio Whisper se difuzează toate genurile de muzică, exceptând manele şi piesele necenzurate, avem şi câteva emisiuni, ştiri etc. Ne-am propus să realizăm un proiect mare, iar pentru asta avem nevoie de susţinerea şi ajutorul tău şi al celorlalţi colegi bloggeri. Dorim să creăm o echipă numeroasă, de oameni cu un talent aparte şi m-am gândit că, poate, ai vrea să ni te alături şi să colaborăm, binenţeles, pe unul dintre domeniile care îţi place. Dorim, de asemenea,sa iti acordam un scurt interviu. Pentru noi sunt importante ideile şi modul de a gândi al bloggerilor şi al ascultătorilor noştri.
Îţi mulţumesc pentru timpul acordat, iar acum îţi propun să adaugi linkul sau bannerul nostru pe blogul tău şi să ne dai add la id-ul asculta.whisper sau un email asculta.whisper@yahoo.com pentru a discuta mai multe.www.radiowhisper.com
Mulţumesc,Cu stimă Vlad!