A.ei

Mi-era asa de dor de scris, mi-a lipsit asa de mult aceasta particica a vietii mele de mult terminata, dar pe masura ce avansez imi dau seama ca sunt lucruri de care nu pot scapa niciodata. Lucruri pe care le visam sa le fac inca de cand eram de-o schioapa. Visam sa pot scrie o poezie, visam sa pot scrie cateva randuri din care sa reiasa tot ce simt eu pentru persoanele speciale din viata mea. Curios este ca de catva timp in viata mea este o persoana care a devenit speciala putin cate putin. Un lucru ce a venit fara a-l fi cerut dar pe care acum nu-l pot vedea existand in afara spatiului meu de cunoastere. Desi mereu trecem prin stari noi si prin perioade de apropiere fara margini exista si perioade in care nu-mi ramane decat sa ma visez langa ea, si asta pentru ca nu ma satur nicicand de vorbele ei calde si putine. E aproape uimitor cate cuvinte folosim pentru a ne intelege si ce e si mai uimitor e faptul ca ne intelegem fara sa vorbim. :D Uimitor mai este si coincidenta de care ne lovim zi de zi atunci cand ne intalnim. Avem aceleasi ganduri, aceleasi fantezii si vise, aceleasi idealuri si aceleasi dorinte. E greu de crezut ca exista un suflet pereche sau ca exista in aceasta o lume o pereche numai a ta. Si e si mai greu de crezut ca ai gasit-o asa de usor. De aceea ne este teama. Da am zis bine ne este. Si mie imi este teama si ei ii este teama. Mie mi-e teama ca as putea ramane fara ea fara a o fi cunoscut indeajuns de mult pentru a considera ca am epuizat toate visurile legate de noi si ei ii este frica de faptul ca as putea fi ceea ce nu-si doreste. Pana acum sentimentele mele i-au demonstrat contrariul si faptul ca intr-un anume fel, specific numai ei, imi raspunde acestor sentimente dar ceea ce este si mai ciudat e ca simt un fel de vraja ce ne leaga pe amandoi. O vraja dar nu in sensul peiorativ ci intr-un fel feeric, legat de basme si de cele mai frumoase povesti de dragoste. Desi am incercat sa scriu de mai multe ori de data aceasta ma simt cel mai inspirat pentru ca povestea noastra se bazeaza pe incredere si pe comunicare, chiar daca minimala dar asta ma face sa ma simt al ei, ma face sa ma simt ca si cum nu am exista decat noi doi si oricum acum ma gandesc numai la cum sa fim fericiti. Apropo, eu nu vad fericirea ca pe un lucru posibil ci ca pe un lucru ce mi se intampla acum, la fel ca si cu dragostea, daca astazi e de intensitate mai mica maine sigur explodeaza si ne uneste din ce in ce mai mult. Si nu m-as mai opri din scris decat atunci cand as ajunge la tine si ne-am imbratisa...imi lipsesti draga mea...