Si iata ca iar m-am intors, de data asta nu voi scrie despre ce rau e sa fii departe sau cat de bine e sa te plimbi pe nu stiu unde. De data asta voi scrie despre o poveste adevarata ce pare sa fie inspirata dintr-un roman cu politisti. Adica o mare minciuna. Stiti deja ca minciuna pentru mine e inexistenta si ca nu fac din ea o chestiune ce merita importanta. Dar in fine sa revenim la excursia mea, caci despre voi scrie in cele ce urmeaza, magnifica excursie de la Porto Alegre, la Punta del Este, Montevideo, Buenos Aires.
Ziua 1
Intarziem plecarea cu 2 ore datorita unei probleme minore, traficul,si pierdem un camarad pe motiv ca nu-i place sa astepte mai ales cand este in situatie de a-l fi asteptat de nenumarate ori mai mult de doua ore. In cele din urma ne strangem 8 persoane, ne imbarcam intr-un VW Komby si plecam la drum. Primii 400 de km nimic straniu, lumea foarte linistita si foarte calma pana cand un nebun se hotaraste sa deschida o sticla de cachaça, bautura spirtoasa, asemanatoare la gust cu rachiul, cu deosebirea ca ei nu beau cachaça pura, ci intr-o combinatie savuroasa numita de specialisti caipirinha. Dintr-o singura strofocare nebunul, a golit jumatate de sticla, cerandu-i apoi soferului sa opreasca masinuta. Am oprit la prima benzinarie si lumea s-a pus pe fumat. Unul singur statea departe si sprijinea masina. Nu era ametit ci doar tinea la distanta tutunul. Am plecat ma departe dar nu inainte de a bate doua cuie in podeaua masinii. Eram prea ametiti. M-am trezit in ziua a 2-a intr-o alta benzinarie la vreo 10 km de granita cu Uruguai, fara benzina, si culmea fara angajati in benzinarie. Am asteptat acolo vreo 2-3 ore, pana cand cineva s-a indurat sa-si curme somnul si sa ne salveze.
Ziua 2.
Aparent fara probleme, la granita cu Uruguai am fost intorsi in Brazilia pentru ca nu aveam nu stiu ce tichet de iesire. Ne-am conformat, am revenit, am trecut granita si am ajuns la Punta del Este. Toate bune si frumoase pana cand ne-am ratacit la intoarcerea spre drumul national. Slava Domnului ca am o memorie fantastica si am putut reconstrui drumul. Incepusem sa conduc. M-am oprit in Montevideo pentru a da o raita si pentru a vedea ce minunatii ascunde acel oras. Spre surpriza mea, bulevardul central din Montevideo seamana izbitor de mult cu Magheru, singura deosebire fiind aceea ca Magheru al lor este mai stramt. Pornim din loc, si ne indreptam spre Colonia, apoi Fray Bentos, cel putin acesta era planul. Cu cativa km inainte de Colonia, ma decid sa fac o oprire intr-un oras fantoma. O benzinarie, cativa oameni, ii intreb despre Fray Bentos, iar ei imi spun ca podul din acest oras spre Argentina este inchis de mai bine de 2 ani. Ce-i de facut? Ocolire de vreo 200 de km, in fine nu conteaza. Dupa Cateva sute de km, ajungem in Paysandu, trecem granita fara niciun incident, mergem alti 200 de km, moment in care mi se face somn, trag pe dreapta si-l las pe alt sofer sa conduca ultimii 100 de km pana la Buenos Aires. Condusesem peste 670 de km in acea zi, si mai mult, veneam dupa o noapte extrem de agitata. Prietenii stiu de ce.
Ziua 3
Nu apuc sa dorm prea mult, pentru ca sunt trezit la intrarea in Buenos Aires, cand toata lumea striga nelamurita: Bogdaaaaan, unde este hotelul? Bogdan cheaun, isi spune lui, voi sunteti nebuni? e prima oara cand sunt in Buenos Aires, prima oara cand vad strada asta si prima oara cand GPS-ul ramane fara baterie. Nah, se intampla. Dupa cateva minute bune ajungem la hotel, ne inregistram, petrecem cateva ore impreuna pe coridor pentru ca nu aveam niciun pesos argentinian implicit nu ne puteam plati darile, iar pe la orele 14-15 dupa ceva ore de asteptare, ma intind in patul de-abia platit si ma voi ridica undeva in jurul orelor 22 cand dupa o inspectie amanuntita observ ca am fost lasat singur de toti cei 7 prieteni ai mei. Cum mie imi sare tandara destul de repede, am decis ca e mai bine sa dorm in continuare si uite asa m-am trezit in ziua a 4-a.
Ziua 4
M-am trezit destul de repede, ora 9, un dus rapid, spalat pe dinti, mic dejun, spalat de dinti iar, m-am strecurat afara din hotel fara stirea celorlati si am bantuit cam 8 ore de nebun prin minunata aglomerare urbana numita Buenos Aires. Nimic suspect, nimic straniu, doar ca am mers pe jos cam 35 de km si ca si acest oras seamana cu orice alt oras European, mai putin zona numita La Boca, faimaoasa zona cu baraci suspendate de diferite culori. Seara, ii insotesc pe ceilalti la un club dar nu inainte de a fi avut propria petrecere in camera de hotel, la care ni s-au alaturat alti calatori, un englez, Ryan, un israelian, Idan, si multi altii. Englezul este din Liverpool, iar cand m-a auzit cantand You'll never walk alone, am devenit cel mai bun prieten pe care un englez il poate avea. Se stiu animozitatile dintre romani si englezi. Idan, israelianul, are afeceri in Romanica, ceea ce face din el un investitor nemaipomenit, si un eventual partener de afaceri. Noaptea se termina intr-un club relativ scump.
Ziua 5 - ziua cand in Romania era 13.10, Marti
Decidem sa plecam spre Brazilia in jurul orei 14, dar nu inainte de a vedea La Boca, Recoletta, cimitirul nu stiu care, si mormantul Evei Peron. Cum Bogdan iar s-a enervat la culmea, din pricina crizei de nervi, a uitat sa stinga farurile. Dupa 2 ore, am revenit la masina, si ca sa vezi surpriza, BATERIA era moarta. :D . Nah ca v-am facut-o. Acum voi trebuie sa ma asteptati. Si uite asa, am plecat in cautarea unui service auto, cautare ce a durat mai mult de 3 ore pentru ca luni a fost o sarbatoare catolica si lumea era libera. Am gasit in cele din urma un taximan, ce s-a oferit sa ne ajute, am ajuns la locul unde masina era parcata, si ce sa vezi, indienii reparasera deja bateria, era deja reincarcata si gata de drum. Am platit 100 de pesos pentru aceasta aventura. Am parasit Buenos Aires in jurul orei 18. Aglomeratie maxima desi bulevardul lor avea 7 benzi, doar pentru un singur sens. Am iesit pe autostrada si dupa 130 de km surpriza: filtru de politie. Tot eu conduceam :D. Am oprit, am dat actele, s-a uitat cu nedumerire la permisul meu auto, s-a uitat la persoanele din masina, moment dupa care m-a rugat sa ma dau jos din masina si sa-l insotesc la sectie. :D. M-am conformat, am intrat in sectie, mi-a prezentat infractiunile incalcate : lipsa centurilor de siguranta la pasageri, si lipsa benzilor reflectorizante pe spoilerul masinii. Amenda: nepretuita 1800 de pesos argentinieni ceea ce face cam 450 de dolari. M-am plans o ora intreaga, spunandu-i diferite chestii: domnule sunt roman, Romania e o tara saraca, fara prea multe oportunitati, de aia sunt in Brazilia, am o bursa foarte mica, am cheltuit banii facand turism, am cheltuit pe bateria masinii, iar politaiul s-a induplecat si a scazut amenda de la 450 de dolari la 200. In continuare m-am mentinut pe pozitie ferm si neconvins, a scazut la 100 de dolari. In fine dupa o ora jumatate de tratative, ne-a amentinat ca vom plati amenda la iesirea din Argentina. Am acceptat aceasta provocare si ne-am continuat drumul inca 200 de km, pana la prima benzinarie. Buimaci de somn, nu au intrebat daca accepta card de credit, asa ca am facut plinul dar nu aveam cu ce sa platim. Am pierdut o ora incercand sa-l convingem pe proprietar sa accepte reali brazilieni sau cel putin 20 de euro. In cele din urma a acceptat si ne-am continuat drumul pana la urmatoarea benzinarie. Gasolina por favor ! Gas oil ou nafta? Gasolina! aha...dupa 15 litri pusi in rezervor. Gasolina e nafta e gas oil e diesel. CUUUUUUUUUM? Doamne ce argentinieni. Am completat cu alti 15 litri de benzina, numai ca acum masina mea mergea cu 100 km la ora cu pedala apasata la maxim si scotea un fum de nedescris. O alta problema a fost ca la un moment dat drumul se bifurca si nu exista niciun semn asa ca am decis sa merg inainte, am mers vreo 60 de km prin pustietate, nivelul benzinei scadea si nu stiam ce sa mai fac, cand ce sa vezi, o benzinarie a aparut ca prin minune, am intrebat cam pe unde sunt, unde e granita si mi s-a raspuns ca la cam 100 de km. Perfect. Continui drumul, dupa 60 de km o alta bifurcatie si de data aceasta niciun semn. Perfect din nou. O iau la dreapta merg vreo 50 de km, nici urma de granita moment la care ma decid sa ma intorc. 100 de km degeaba. Ajung la aceeasi intersectie, trec de ea si dupa 2-3 km vad semnul : BRASIL - 50 Km. :)) Nemaipomenit. Cu 20 de km inainte de vama, un alt filtru al politiei. SI ca sa vezi, de data aceasta nimic suspect, nici o problema nimic nimic, curati ca lacrima. PFFFF. Granita: niciun incident toate bune si frumoase, nicio amenda nimic, mai ca sa vezi ce al dracu e romanul. :)) Nu ne-am ratacit in Argentina dar ne-am ratacit prin Brazilia. Un drum ce trebuia facut in 7 ore a durat mai mult de 14. Eu am condus din Buenos Aires pana in Uruguaiana (granita Brazilia-Argentina) cam 850 de km in 7 ore. cu toate incidentele mai sus povestite. Iar ceilalti au condus 700 de km in 14 ore. Ce noroc.
Cam astea au fost aventurile mele din week-endul trecut si sper sa va distrati copios. Toate cele bune sa ne revedem cu bine si fara amenzi.
P.S. Data viitoare am sa iau avionul
