Revenirea

Si iata ca dupa cateva luni de pauza...m-am rehotarat sa revin asupra blogului meu. Sa nu crezi ca nu am avut ce scrie dar sa crezi ca tu esti cea care ma face sa revin asupra deciziei mele de a-mi infrana sentimentele si de a nu le mai expune pe toti peretii fricii si ai intregii lumi doar ca tu sa te sperii si sa fugi iar si iar si iar...m-am saturat sa stau si ma privesc din afara persoanei mele...pur si simplu nu mai suport sa stau deoparte. Nici nu mai am motiv sa stau deoparte...Acum cu adevarat am cui sa-i dedic tot ce voi scrie... Ii voi spune simplu A. A. pentru ca este prima fata, A. pentru ca asa incepe numele ei, A. pentru ca asa e cel mai bine. Pe mine A. ma inspira in fiecare zi, ma invata ceva nou mereu si intotdeauna ma "cearta" pentru nereusitele zilei in curs.
Postul de azi este al ei intru-totul. il merita pe deplin. Desi sunt cam ruginit in ceea ce priveste scrisul, inima mea s-a mai cam dezghetat si e capabila de noi simtaminte si de noi experiente din ce in ce mai placute. Cam atat voi scrie pentru inceput....