Si iata ca iar au trecut cateva luni bune pana sa ma apuc iar de scris...nu este vorba ca nu am despre ce scrie...dar nu mereu vreau sa pun pe tapet toate simtamintele trairile si experientele de zi cu zi...le las sa se adune ca sa spicuiesc ce este mai interesant, mai dureros si mai moralizator. Cum am mai spus pana acum, acest blog ii este dedicat ei A., o faptura minunata ce nu inceteaza sa ma uimeasca sa ma faca fericit sa ma faca sa simt ca traiesc si totodata sa imi aduca aminte de fiecare data ca cineva acolo sus a avut grija ca noi doi sa ne intalnim. Si cu toate astea imi este asa de dor de ea...nu i-am mai auzit vocea de 2 luni aproximativ, si nici nu cred ca o voi auzi pentru inca 3 luni...pff...o eternitate...am atatea planuri si atatea lucruri de facut ca acum ma intreb ce m-a facut sa accept aceasta provocare. Ma bucur ca am plecat si ca am venit aici, dar in acelasi timp ma intristez cand imi aduc aminte de planurile puse pe hold. Ma intristez cand imi aduc aminte ca i-am povestit de atatea ori de excursiile noastre si ca vom vedea multe lucruri vara asta si apoi eu am disparut. Lasa draga mea...am sa ma revansez eu candva...curand...
Cam atat am de zis pentru moment...
Sa ne revedem cu bine...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu