duminică, 24 ianuarie 2010

A. ultima?

Am luptat pt mine, am luptat pt tine, am luptat pt noi. Si ti-am promis ca nu am sa te las singura. Ti-am promis ca iti voi fi aproape oricat de departe as fi. Intelegi tu ce vreau sa zic. Nu ti-am cerut multe, dar ti-am cerut sa fii sincera nu numai cu mine ci si cu tine. Ti-am cerut sa fii tu insuti si sa spui ce gandesti. Ti-am cerut sa-mi zambesti din cand in cand, ti-am cerut sa fii vesela, ti-am cerut sa-mi vorbesti. Nu inteleg de ce refuzi sa-mi vorbesti, de ce vrei sa ma ignori? Vrei sa ma apropii de tine? Pe mine oamenii care ma ignora ii indepartez, consider ca nu vor sa fie aproape de mine, asadar iti spun ca strategia asta nu va merge cu mine, oricat de draga mi-ai fi, oricat de mult as tine la tine. Asa cum ti-am mai spus, pot sa suport minciuna, pot sa suport distanta dar nu am sa suport niciodata lasitatea. Nu am sa-i suport pe cei care fug de sentimentele lor doar pentru ca le este frica de adevarul din spatele acestor sentimente, nu am sa-i suport pe cei care nu spun ce simt tot din frica rezultatelor, nu-i suport pe cei care nu vorbesc, nu-i suport pe cei care lasa viata sa le treaca prin fata ochilor fara sa incerce sa-i schimbe cursul. Asta e diferenta dintre oamenii fericiti si oamenii care par fericiti. Eu sunt fericit cand reusesc sa-mi croiesc destinul asa cum simt eu de cuviinta, cand lupt cu viata doar pentru a-mi indeplini visuri indiferent de cat de indraznete sunt. Si iti promit ca am sa reusesc. Ti-am promis ca am sa ma lupt cu vantul, ti-am promis ca am sa ma iau la tranta cu morile de vant. Si crede-ma ca am sa reusesc. Mi-as fi dorit ca atitudinea mea sa te impulsioneze, nu am vrut sa-ti fiu indiferent pentru ca nu aveai nevoie si de indiferenta mea, dar daca asta iti doresti cu atata ardoare, asta iti voi oferi. Incepand cu acest moment, lupta mea se intensifica, lupta din mine devine din ce in ce mai acerba si o voi castiga. O voi castiga pentru tine. Ca sa vezi cum arata un invingator si cat de fericit e el atunci cand lupta pentru idealurile sale. A da...vorbeam despre respect. Respectul meu e valabil doar cand si ceilalti ma respecta. Daca vrei sa devii dusman, trebuie doar sa-mi arati ca nu ma respecti. Din momentul asta e un joc pe totul sau nimic. Din momentul asta voi judeca totul cu mintea si nu cu inima cum am facut pana acum. Daca inima mea nu cunoaste ura, si este umpluta cu dragoste, mintea mea este foarte rece, nu se lasa induplecata de sentimente calde si marinimoase. Ajunge un moment ca sa ma indepartezi, ajunge doar o clipa ca sa ma faci sa realizez ca nu reprezint nimic pentru tine. Ajunge doar o repulsie ca sa ma faci sa spun ceea ce spun. Nu am sa cedez pentru nimic in lume. Iti promit...

Si ca dedicatie...asculta melodia asta...gandeste-te doar la planurile pe care ti le facusei cu mine, si vei ajunge la concluzia corecta...Ai tot timpul...pentru ca vreau sa mi-l petrec cu tine, si stiu ca nu as regreta niciodata alegerea facuta...NU trebuie sa te simti presata cu nimic din partea mea, dar nu ma ignora...omori dragostea ce o simt pt tine

4 comentarii:

someday.. A spunea...

As fi o prefacuta daca ti-as spune ca nu m-au cutremurat cuvintele tale…. Da,mi-ai cerut mereu sa fiu sincera si asta am facut,mi-ai cerut sa spun mereu ceea ce simt si asta am facut, cu frica sau fara am reusit sa-mi inving teama intr-un final spunandu-ti absolut tot ce imi macina sufletul..si pt ce ? Caci sunt o lasa,asta spui….ti-ai pierdut incredera in mine,dar mai presus de toate mi-am redefinit caracterul,caci de undeva de sus,dintr-un colt ma priveam o fiinta puternica si nu sunt..DA! sunt atat de “lasa” incat pot sa recunosc in fata unui intreg univers ca orice lucru marunt reuseste sa ma consume,ca sunt o fire slaba,mult prea sensibila..m-am pierdut… nu mai stiu sa lupt pt idealurile mele,nu mai stiu cum si ce sa fac pt a ajunge acolo unde imi doresc,nu stiu cum sa scap de aceasta prapastie in care am intrat si care se adanceste pe zi ce trece… vrea sa ma regasesc,mi-e dor de mine, de o alta Adriana…nu mai stiu sa valorific tot ce am doar dupa ce pierd si pacat ca nu stim,(multi dintre noi) sa cuantificam acest dar si sa oferim atat cat este nevoie atunci cand inca acel “ceva” respira,e sanatos,intreg…. sunt o neinsemnata fiinta neslefuita,cu un dar extraordinar “imaginar”de a incalci cuvintele,dar nu si de a le descurca in adancul sufletului…e doar o revelatie….le pot asterne pe o foaie,pe nisip,pe stanca,dar niciodata nu “le inghit”n-am cum,caci sunt inauntru… dar ca sunt o lasa pt ca mi-e frica sa imi arat sentimentele? hmm… niciodata nu mi-a fost frica sa ma recunosc asa cum sunt doar de teama esecului de ceea ce voi gasi dincolo de o coperta….tot ce am facut in prezenta ta a fost sa-mi daruiesc sufletul,sa las naturaletea si transparent sa vorbeasca… nu ai idee cat inseamna aceasta tacere… caci daca era sa fie asa,intelegeai ca tot ce se petrece acum in viata amandurora face parte dintr-un proces si ca oarecum cuvintele nu sunt de prisos in acest moment,si tocmai pt ca nici macar nu incerci sa descifrezi ceea ce se petrece in mintea si sufletul meu, ceva se inclina… E mult mai simplu sa-ti intelegi propria durere fara sa te framanti putin si de durerea celuilalt, e usor sa condamni,sa pui etichete… eu :“ mereu tot ce –i de neinteles e mai de inteles”. Tu: “nu cauta raspunul la mine cand deja tu il ai”(cred ca iti amintesti) …. Si atunci? De ce cauti un raspuns cand deja tu il ai.. ?de ce sa schimb cursul vietii cand tot in acelasi punct o sa ajung,fie cu ocolisuri fie cu piedici..n-am nevoie de modificari,ci de intariri….

someday.. A spunea...

Strategie, zici tu… asta numesti tu “timp de recastigare a sinelui,a increderii”..? caci m-am ratacit,da!ma simt ca un carbune care palpaie intr-o pustietate si care ar vrea sa prinda viata.. care cerseste o farama de vant pt a-si putea recapata puterea,caldura …M-am plictisit de aceeasi ceata si de aceeasi nori care imi intuneca fiecare zambet.. am o problema,de fapt cred ca eu sunt problema si pana nu reusesc sa intorc pagina nu voi fi niciodata o invingatoare….. o lupta crancena cu mine insami pe care doar singura pot sa o castig,fara sa am vreun adversar sau vreun ajutor… iar daca eu m-am indreptat spre stanga si tu spre dreapta,daca eu nu stiu sa lupt in asa maniera precum o faci tu la ce concluzie ajungem? Drumurile noastre nu se vor mai intersecta nicicand? .. poti sa raspunzi?
Era de stiut ca o sa castigi pt ca imi cedam oarecum coroana … fara culoare,lipsita de orice stralucire nu puteam sa inving si nici nu imi doresc(eu nu privesc totul ca pe un joc,sau daca e sa il accept,l-as numi “jocul timpului”)… insa vreau sa imi arati(precum ai spus-o mai sus) cum arata un invingator care lupta pt idealurile sale caci eu nu stiu ce inseamna… si daca imi permiti,am sa-ti ofer eu premiul, ca sa-ti arat inca o data toata admiratia si respectul pe care il am fata de tine..
( hmm.. “dusman”, un cuvant care nu isi avea locul in aceste pagini)
“ nu-i suport pe cei ce nu vorbesc.. Ajunge doar o repulsie ca sa ma faci sa spun ceea ce spun”.. ai spus-o vrute si nevrute,stiute si nestiute,simtite si nesimtite.. ai facut-o si m-ai suportat,cat?cat ai permis…. oricum iti multumesc..
Ps: am pierdut,insa un esec nu face decat sa ascunda o viitoare reusita…
“ :)“ ( “… zambetul celor care….. “)
Luis Fonsi- Nada es para siempre

Anonim spunea...

of, of cata savoare, cata daruire din partea amandorura si inca va iubiti. pai eu zic sa va intalniti sa faceti dragoste salbatica si atunci totul va veni de la sine,cred ca atunci va veti da seama cum si ce se intampla cu voi. si am vazut ca cereti schimbarea, pai nu mai vorbiti unul cu altul si mergeti in alte inimi si veti vedea daca aveti chemare in trecut si sunati-va peste 2-3 ani. Credeti-ma ca nu vb prosti, va las porumbeilor:)))

docccp

Bogdan spunea...

probabil...