Tu

Un dor nebunesc imi framanta gandurile. De ce oare? Am eu motive sa am aceasta neliniste? Sunt eu impins de undeva de sus sa am aceste ganduri care nu-mi dau pace niciodata? E putin cam greu de spus din moment ce nu am niste raspunsuri. Nu m-ai ajutat. Mai mereu ma lasi cu vorbele in aer, suspendate undeva intre trecut si prezent. Te porti cu mine ca si cand as fi doar cel ce iti spune vorbe frumoase. Nu ma deranjeaza si nu ma deranjeaza nici cand imi raspunzi cu un simplu zambet pentru ca acel zambet face cat 10.000 de cuvinte de ale tale si nu zic asta doar ca un fapt divers ci doar sa-ti amintesc ca zambetul tau este alinare, implinire si bucurie. Dar asta nu inseamna ca traiesc numai pentru un zambet de-al tau. Traiesc pentru a respira odata cu tine, traiesc pentru a clipi in acelasi ritm cu tine, traiesc pentru a-ti saruta buzele uscate, traiesc pentru a-ti simti respiratia calda pe obrajul meu rece, traiesc dar doar alaturi de tine, asa ca nu cumva sa ma lasi sa a sting in singuratatea cea mai singura si cea mai obscura. Vreau sa nu ma sting si vreau sa licaresc alaturi de tine. Vreau sa ard si sa degaj caldura alaturi de tine, vreau, dar nu e suficient deoarece mai trebuie sa aud de la tine. Simt o imensa gaura , faptul ca nu te vad si ca nu te aud, ma distruge, ma goleste pe interior. Nu-mi dai importanta! Imi sfasii sufletul din ce in ce mai mult si nu-ti dai seama pentru ca fara sa vrei tot tu esti cea care-l lipesti la loc. Astepti dar nu astept. Vrei ca eu sa-ti ofer dar tu nu esti dispusa sa faci acelasi lucru. Vrei multe dar in acelasi timp vrei sa nu dai. Rau nu-mi pare dar se pare ca tie da. Astept o schimbare...:P