miercuri, 26 septembrie 2007

O bataie...si atat

O bataie…o bataie imi deranjeaza linistea sangeranda…caci linistea imi este aducatoare de rani…ma ranesc cand ascult in liniste bataile…acele batai pe care tu nu vrei sa le simti…nuu…tu zici ca esti prea tare…zici ca bataile acelea nu te caracterizeaza…dar nuu…nu..pe tine nu te sfasie si apoi te lasa sa agonizezi…dar eu…eu si bataile mele…singur in linistea mea…de cadavru…un cadavru viu…animat nu de nu stiu ce forta supraomeneasca sau supranaturala…ci de una pe care la fel de bine ai simti-o daca m-ai lasa sa intru…sa intru si sa simti acele mici batai…falfairi de aripi…zgomotoase cand taie aerul…silentioase cand iti acopera ochii…simturile…nasul…simturile….da te acopera ca un giulgiu invechit ce te lasa sa respiri printre gaurile faurite de timp si suferinta…

Ce facem azi? Ma intreba ea cu o voce suava,linistitoare si in acelasi timp zbuciumata…o simteam eu ca nu era in apele ei…era prea frumos sa-mi puna aceasta intrebare…Ia zi…zi ce facem…vrei sa irosim aceasta zi din vietile noastre? Vrei tu sa ma simt rau…?Vrei sa ma faci sa regret toate lucrurile pe care le-ai pierdut din cauza mea? Caci daca da…atunci …imi pare rau…fug…fug si nu mai ma vezi…si dispar…exact ca o fantoma ce si-a indeplinit scopul aici pe pamant…te-am infricosat…te-am speriat…Uite.micule…tremuri… <

Am disparut….am plecat din lumea asta mizera….am evadat…am luat metroul si am coborat in statia noastra…dar nu erai…de ce nu ai ajuns? Esti blocata in triaj? Macazul a ramas blocat? Cum? Nu mai vrei sa vii? Si eu? Eu ce fac? Eu ce fac acuuuuuuuuuuuu? Si urletul s-a lovit de cronometrul acela infect…verde…timpul o luase razna…si eu odata cu el….tamplele…obrajii…barbia….devenisem un observator….in statia mea….ajungeau acum mai mult trenuri…si toti pateau acelasi lucru…ce sentiment urat…parca il mai simtisem candva….acelasi tip…acelasi tren…aceeasi fizionomie…era…era…da…eu eram…tanar…si indragostit….am fost…si uitasem sa cobor ….ajunsesem in statia mea…nu a noastra….a noastra era inainte de macaz….si imi pare atat de rau….foarte rau….coborasem in statia Uitare….Vine un nou metrou…il iau…<>

Si iar am scris…si tot nu ma satur…asa cum nu ma satur nici de imaginea ta…intiparita adanc in buzele mele…in pielea mea….in simturile mele…esti peste tot in mine…ai inceput deja sa ma domini….devin o papusa…o marioneta…cu care tu te joci …te joci jocuri murdare si urate…ma folosesti….dar sa stii ….ca va veni momentul in care papusa se va trezi la viata….si atunci va fi vai si amar…papusa va fugi…si nu o vei mai gasi…Adio iti va spune…si cu atat vei mai ramane…ADIO

Niciun comentariu: