Copii ai ploii

Eram doi...doi copii...

Ai unei ploi...

De iarna rece..

Picurii se loveau puternic

De geamul rece pe care iti sprijineai nasul mic

Il aburisei cu respiratia ta calda...

Cu aburii dragostei ce iti ieseau odata cu aerul din plamanii arsi de atata dor...

Si mazgaleam o inimioara pe care apoi

O ucideam cu o palma.

O stergeam...si o urma rece ramanea ca sa aminteasca de existenta ei

Asa avea sa se intample

Tot intr-o iarna...

Iarna calda...cu zapada murdarita

De sangele scurs din venele

Celui care te iubea...

Cazut pe spate....cu sticlele cazande langa capul lui...

Cu capul spart...de treptele ude si murdarite...pline de pasi...

Ranjit cu falcile deschise...Cu haina fumeganda...Caci

inima ii ardea trupul gol...trup golit de amor...

Trup intins pe spate....pe 2-3 trepte sparte

Doua sticle goale cad...

Se rostogolesc si cad..

Si nu se opresc si tot cad...

Cad de pe treptele pe care noi odata am stat...

Cad si nu se sparg...

Caci ele sunt mai tari

Decat ceea ce ne-a legat....

Si cad...caci...cad...

Intoarce-ti fata catre mine...sa te mai vad intr-un final absurd...

Sa te vad cum iti cresc aripi murdare...

Aripi rupte si furate...

De la un dor nebun, mort de aripi frante...

Tu le-ai rupt

Tu.....Tu m-ai rupt si m-ai aruncat la gunoi..

Acum zac singur in pubela...spalat noaptea de ploi,,,

ploi calde...de iarna

caci noi doi am fost copii ai unei ploi...

Cand treci pe aici...sa-ti curga o lacrima...

si sa ma sarute...

caci acum sunt una cu pamantul...

Am fost doi copii..copii ai unei ploi

De iarna rece